Cap 3: Ochii cei frumosi

Dupa ce au plecat, mi-am luat locul la bar.
-Ivette, ma ocup eu aici. Ia o pauza. am spus adresandu-ma la fata de la bar
-Ok. Mersi.
-Buna seara! Aveti "Black Russian"? mi s-a adresat o voce de barbat. Mi-am ridicat privirea, iar eu am ramas pentru cateva secunde blocata din cauza ochilor lui albastrii. Erau cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. Era intr-adevar un barbat foarte frumos, asemenea unui zeu. Toate erau asezate la locul lor si nu era nimic urat. Ma scuzati, domnisoara, sunteti bine?
-Mda...Scuze. ce jenant..ma gandeam in timp ce ii pregateam bautura. Uitati aici un Black Russian. si fara sa vreau un zambet mi s-a asternut pe fata.
-Multumesc. si imi zambi si el mie.
-Mara, te-a chemat Ivan. Are nevoie de tine inauntru. Asta e, stau eu aici. mi-a spus Ivette. In aceasta seara Ivette isi intinse parul, care de obicei era ondulat si de culoare neagra, ochii ii erau tot negrii, precum onixul si un chip frumos la o prima vedere. Era slabuta si prea firava din punctul meu de vedere.
-Ok. 
  Ivan era administratorul barului.Proprietarul barului nu l-am cunoscut niciodata. Ivan se ocupa intotdeauna de tot.Era un barbat inalt, blond, cu parul pana la umeri pe care il prindea intr-o coada de cal, ochi verzi si caracter protector cu cei din jur.
-Ivan, mi-a spus Ivette ca ai nevoie de mine. Cu ce te ajut? l-am intrebat eu.
-Am nevoie sa ma ajuti cu astea. aratand spre navetele de langa birou. Stiu ca sunt grele, dar nu sunt aici nici Micha nici Erick. referindu-se la alti 2 baieti ce lurau acolo. 
-Bine. Unde le ducem?
-In frigorifice. Sunt sus, la etaj in biroul patronului.
-Apropo..cum de niciodata nu il vedem? Noi habar nu avem cine este. Ne intrebam la cine ne-am angajat. am spus eu chicotind
-Stati linistiti ca v-ati angajat la un om bun.
In drum spre birou ochii acelui barbat de la bar imi stateau in minte. Ivan ma intreba intr-una daca sunt bine din cauza pt ca stateam ingandurata. Ii spuneam de fiecare data ca sunt bine, doar obosita. Ajunsi in birou, pentru a doua oara in aceasi seara am ramas cu gura cascata, Era asa de curat si un design dragut si serios. In partea dreapta erau 2 usi-ferestre cu perdele de o culoare aramie, pe perete, alaturi, era o biblioteca in ton cu mobila de acolo de culoare acaju, in stanga era o usa intre-deschisa unde era o baie in care predomina bleumarenul si alb, iar in fata noastra era un birou sofisticat si elegant cu un leptop, acte pe langa el, o veioza kaki care dupa parerea mea se asorta cu scaunul din piele de la birou. Se vedea ca e confortabil. Pe pereti erau in jur de 2-3 tablouri cu peisaje. Pe acelasi perete cu ferestrele-usi era un frigider frigorific de bauturi.
-Acolo bagam asta. aratand spre frigider si baxurile de Cola.
Programul meu se tremina la 4 iar ceasul de pe perete arata ora 3 jumate.
-Asta este tot. Poti sa pleci acum. mi-a spus Ivan
-Bine. Ma duc sa fac schimb cu Ivette atunci. i-am raspuns eu
-Nu. Poti sa pleci. Ai spus ca esti obosita si in plus eu nu mai am nimic sa fac. O sa o ajut eu.
-Dar, Ivan....
-Ivan nimic. Du-te acasa. Ne vedem maine seara, bine?
-Bine. Multumesc mult. Raman datoare. i-am spus eu.


Peste 5 minute eram deja gata de plecare.
-La revedere,Ivette si mersi Ivan. Vorbim maine. am zis eu in timp ce plecam.
-Du-te cu grija. mi-au raspuns ei.

Cap 2: Adevarul gol-golut

-Îmi spune şi mie cineva ce se întâmplă aici? am răstit eu rupand tăcerea. Cum adică fără cei dragi alături?
- Părinţii noştrii nu au murit. Nici măcar nu îi cunoaştem. atât a putut Annyss să scoată din gura printre lacrimile ce-i curgeau pe chip. Acum acei ochi blanzi de culoarea caramelului şi chipul albicios angelic, trădau sentimente de ură. Părinţii noştrii, făcând referire şi la Nikolas, ne-au abandonat de mici copii. Ai lui Nikolas l-au lăsat la bunici, dar murind, a ajuns la orfelinatul unde eu şi Marco am crescut.
-De ce nu mi-aţi spus? Am întrebat curioasă gândindu-mă la pactul când am întemeiat formaţia: să fim sinceri şi să nu ne ascundem nimic.
-Pt că am jurat să ţinem secret. Ne pare rău. Dar tu îl cunoşti sau ştii despre bine ar putea fi vorba? a intervenit Marco. 
-Nu. Normal că nu. Am răspuns.
-Credeti ca este o gluma sau cineva chiar ne-a urmarit toata viata? a intrebat Nikolas curios.
-Gluma nu cred ca are cum sa fie. Adica, uitati si voi..daca ar fi fost un bilet anonim nu ar contine semnatura. i-a raspuns la intrebare Marco
-Domnul A... a repetat ganditoare Annyss. Baieti, adresandu-se catre cei 2 baieti, era un barbat in varsta care ne ajuta mult cand eram la camin. Il chema Alexander Miloslav. Noi nu l-am cunoscut niciodata, dar ne-a ajutat mult.
-Da, asa este,Ann, dar mosu' ala sigur avea vreo 75 de ani. Nu are cum sa fie el.
-Stiu, Marco. Doar am zis..probabil este nepotul lui sau ceva.

Restul serii a fost tacut. Atmosfera tensionata ne consuma tot mai mult energia pe care o acumulasem pentru concertul din barul "Reckoning". Annyssei i se parea un bar "dur". Intr-adevar era putin gotic dar destul de vizitat de oameni, iar asta ne era benefic in salariul nostru. In acceasi seara am cantat vreo 5-6 melodii, iar eu am mai ramas ca de obicei. Mi se oferise si un post de barmanita, iar Annyss, Marco si Nikolas au fost de acord sa il accept daca vreau.

Cap 1: Noi 4

Se spune k demonii se ascund in ingeri. In cazul meu a fost exact invers.

Suntem 4 prieteni. Cu Annyss, Marco şi Nikolas m-am întâlnit într-un supermarket. Annyss şi Marco sunt fraţi. Marco şi Nikolas sunt împreună. Da, sunt homosexuali. Ce ne-a unit pe noi 4 a fost muzica. Niciunuia nu ne plăcea să primească ordine aşa că am hotărât să nu facem pe şefii în trupa. Ne spunem Eternal. Cu banii câştigati după urma concertelor mici din baruri, ne-am cumpărat o casa pt am sta toţi împreună. Mama mea a spus că pot face ce îmi doresc, atât timp cât câştig un ban cinstit. Iar părinţii lui Marco, Annyss şi Nikolas au murit sau cel puţin aşa cu zis ei. Totul a decurs bine timp de 4 luni. Era o zi de luni foarte caldă. Cineva a sunat la uşa. Marco a răspuns, dar la uşa nu era nimeni, decât un bilet. Sau mai bine zis un plic cu un bilet. 

Ne-a strigat iar când am fost toţi 4 l-a citit.

                           " Părinţii voştrii sunt la mine. Annyss, Marco, Nikolas, vă e dor de ai voştrii, nu? Ohh, staţi! Am uitat că nu îi cunoaşteţi. Mara, mama ta ce face? De 3 zile nu ai vb cu ea. Ar trebui să te îngrijeşti mai mult de ea. Deci. . .  Lăsând asta la o parte, probabil vă întrebaţi cine sunt, ce vreau, de unde vă cunosc etc etc etc. Păi, pe Mara o cunosc de când s-a născut. Îmi place soarta şi viitorul ei mai ales.Detine un mare si grandios destin pe care nici ea nu il cunoaste, dar in adancul ei stie ca este deosebita si ar vrea sa afle ce putere detine in suflet. Annyss, Marco, Nikolas aţi învăţat să creşteţi fără cei dragi alături de aceea v-am urmărit toată viaţa. Toţi 4 aveţi ceva curajos în voi şi vă face speciali. O să mai primiţi bilete de la mine prin care vă voi spune ce să faceţi pt mine. 'DOMNUL A'"

Am vazut multe fanficuri si am zis ca daca tot vreau sa iau o pauza de la poezii, sa postez si eu unul. Sper sa fie cat de cat bun si astept pareri. Pupici!
Fanficul se va numi Ingerul sub chip de Demon!

Clar de luna

Sub un clar de luna , e o noua lume atat de ireala
Dezinhibata de cuvinte clare, o simpla vorba poate fi geniala
O lume din care poti sa-ti culegi, ce sentiment doresti,
Sa vorbesti si nimeni sa te-ntrerupa,
Sa rostesti orice cuvant ce-l doresti.


Aceasta este lumea la lasarea serii,
Poti asculta soapte in miresme de trandafiri,
Soapte de amurg pe care le admiri
Si poti uita vb false de amagiri.


Asculta glasul tacerii unei morti subite,
Cu petale de crini, in cimitirul vietii, morminte acopierite.