Dark Side Of My Soul 19

- A fost atât de bun!

- Ştiu. Aleg ce este mai bun, spuse Zayn cu o expresie învingătoare.

- Ha, cred că glumeşti. În caz că ai uitat, ai gustat din ursul meu brun şi m-ai lăudat mai mult decât cei ce îi laudă pe aia de la Grammy.

- Nu este adevărat, murmură el.

- Ba da. Recunoaşte. Am traversat încăperea, să ajung repede în spatele lui şi să îi dau o palmă peste ceafa. S-a întors încruntat şi am scos limba. Eşti rău!

- Nu se compara cu frumosul meu cerb. Într-adevăr, eşti bunicică la pradă, dar nu aşa ca...

- Oh, mai taci, am replicat bosumflată. Ce te umfli în pene aşa? Amândoi suntem prădători profesionişti, Zayn, dar să recunoaştem, mi-ai fi devorat ursul dacă nu eram aşa flămândă.

- Bine, bine. Cum spui tu, ceda el.

L-am sărutat scurt şi m-am băgat la duş. Când să ies, m-am lovit de el ca un magnet. Rânji seducător, făcându-mă să mă gândesc că noaptea trecută m-a torturat. Mă lua de talie şi începu să mă sărute, lingându-mi picăturile deja reci ale apei de pe piele. Îmi lua fesele în stăpânire, masându-le. M-a tras pe el, simţindu-i fiecare muşchi şi o umflătură care cerea să fie cruţată. Mi-am lăsat buzele în voia lui, tastându-le cum numai el ştia.

M-a ţintuit la perete, fixându-mă cu privirea. Mă făcea să îl doresc, dar nu. Nu aveam să cedez aşa rapid. Ploaia cred că avea să devină mai violentă. Auzeam bătăile picăturilor de afară. Mi-am pus picioarele în jurul lui, lăsându-mă să mă seducă într-un mod pervers. M-a trântit în pat, apoi veni peste mine, lăsându-mi sărutări pe piele, sugându-mi apăsat pielea. Abdomenul meu se bucura de acelaşi regim, lingându-mă şi satisfăcându-mi fiecare părticică a pielii. M-am răsucit, astfel încât să deţin controlul. Ploaia se auzea mai tare, mai violent, la fel ca atingerile mele. Îl zgâriam, îl muşcam, îl vroiam. M-am aşezat pe el, exact unde trebuia, furându-i un suspin doritor. Am zâmbit cu dublu înţeles.

- Aşteaptă-mă aici, i-am spus printre sărutări. I-am muşcat buza de jos. A închis ochii, încă zâmbind.

Am sărit din pat, cu direcţia la dulap. Am scos un cearceaf şi am rupt vreo două fâşii. Am revenit la poziţia iniţială care-i trezea bărbăţia şi a zâmbit pervers. A oftat, iar eu am râs dându-i de înţeles ce vreau să fac. I-am legat mâna dreaptă, lingându-i un sfârc, apoi pe cealaltă. Am început să mă mişc pe el, zvâcnind de dorinţă. Am zâmbit satisfăcută şi încet am coborât din pat. Zayn se uită mirat la mine, implorându-mă cu privirea să termin ce am început.

- Asta să îţi fie învăţătură de minte, iubitule. În caz că ai uitat cât m-ai tachinat aseară, am spus scoţând limba la el.

- Elizabeth, iubito, nu face asta. Lizzye, iartă-mă, jur că nu mai fac. Elizabeth, vino!

Am coborât pe scări calmă, gândindu-mă cu ce vreau să mă îmbrac.

- Lizz, vino imediat şi dezleagă-mă! Porunci el. Am râs astfel încât să mă audă, continuând să mă implore.

***

Eram fleaşcă! Am intrat în casă, strângându-mi părul ud într-un coc. Ce idei tâmpite. Cum să îţi vină să alergi prin ploaie? De fapt, era furtună. Încă tremuram de udătura rece de pe mine. Zayn stătea cu mâinile încrucişate pe piept, întins pe canapea. Avea un tricou cu Nirvana pe el şi nişte blugi şterşi. Ochii îi erau închişi; cred că se gândea la ceva. Oare cum s-a dezlegat? La cât de furios îl lăsasem, cred că le-a rupt. Un gând, probabil un fel de răzbunare cred că domnea în mintea lui, pentru că l-a făcut să zâmbească absent. Oare m-a auzit măcar că am ajuns?

Am înaintat spre canapea, iar pe măsuţa am văzut un bileţel.

"Pregăteşte-te. Peste trei ore avem avionul înapoi în Michigan."

- De ce?? Am întrebat mirată, nevrând să renunţ încă la vacanţa asta...

El nu-mi răspunse. Probabil era supărat pe mine.

- Bine, să nu-mi răspunzi!

Am fugit direct în baie, unde mi-am făcut o baie relaxantă. M-am înfăşurat în capot şi am început să-mi fac bagajul, care apropo, nu era cine ştie ce. Un geamantan mi-a ajuns. Mai aveam vreo două ore până să plecăm. Am început să mă îmbrac. Am privit afară şi mi-am adus aminte de bălăceala de mai devreme. Mi-am aruncat şi un sacou albastru pe mine, acoperindu-mi braţele goale. Părul roşcat mi l-am lăsat liber şi eram gata. Am tras de geamantan până la ieşirea din cameră. Un alt bilet era azvârlit pe jos. Scrisul masculin şi îngrijit l-am recunoscut pentru a doua oară în aceeaşi zi. Ceva îmi spunea că am să mai găsesc bilete d-astea. Deja îşi făcea un obicei.

"Ai o cutiuţă, pe masa de la bucătărie şi nişte sticle cu sânge pentru drum, în frigider."

- Asta este răzbunarea ta, Zayn? Am urlat cât m-au ţinut plămânii. Ştiam că mă aude. Cam copilăros să ştii.... 

M-am repezit la frigider, îndesând nervoasă sticlele în geanta de mână. O cutiuţă de catifea, lungă, vişinie, ascundea un medalion. Probabil era Protecţia mea. Am reuşit să mototolesc cutia în mână şi i-am pasat-o direct în cap lui Zayn. "Ocupat" fiind cu geamantanul sau, îmi întoarse o privire încruntată, apoi reveni la ce făcea. M-am strâmbat în spatele lui, parcă frustrată că nu mă vedea. Am trecut apoi pe lângă el, reuşind să îl lovesc din "greşeală" cu geamantanul la picior. Îşi frecă partea vătămată şi mă urmă afară. Şoferul taxiului mă ajută cu bagajul.

- La aeroport, vă rog, îi spuse şoferului. M-am uitat furioasă la el. Deci chiar ăsta avea să-mi fie tratamentul ce mi-l aplică.

- Te bucuri de chestia asta din plin, nu-i aşa? L-am întrebat apăsat, uitându-mă pe geam.

Nu-mi răspunse, doar îşi deschise ziarul şi îşi îndreptă atenţia spre el.

***

În timp ce coborâm din avion, vroiam să îl întreb ce are de gând să facă. Mie îmi era dor de casa mea, de casa unde avea încă amprenta mamei. Când m-am uitat la el, îşi căra bagajul la un taxi. Înfuriata până peste cap de atitudinea lui prostească, am luat la rându-mi un taxi şi am dat adresa casei mele. Nici măcar nu era corect ce făcea. El mă provocase să fac chestia asta, cu o seară în urmă. Era numai vina lui.

Mirosul căminului călduros îmi inundă delicat nările. Am închis ochii, inspirând mirosul mamei. Toată casa avea mirosul ei. Am închis în urma mea uşa de la intrare, lăsând bagajul lângă uşă. Lacrimile au început să îmi inunde faţa. Era o casă primitoare, dar... pustie. Mirosul de sâmbure de piersică mă făcu să zâmbesc. Pe măsuţă trona fotografia ei. Ochii de un albastru sălbatic zâmbeau misterios şi timid. Buzele subţiri se încadrau perfect pe chipul ei. Părul blond închis şi creţ îmi amintea cât de greu îi era dimineţile să îl facă să stea cum vroia. Nasul drept îi permitea să deţină un minunat talent. Întotdeauna se pricepea la parfumuri de cameră, parfumurile noastre, balsamuri şi tot ce cuprindea. Alegea pentru încăperi cele mai frumoase flori. Un plâns plin de regret mă făcu să mă înec în propriile suspine. Nu mai era...

***

Am început prin a aranja casa după bunul meu plac, păstrând însă esenţa mamei. Am fost mulţumită de rezultat. Trei zile de muncă grea, iar casa arata exact cum doream. Camera mea era albă, înconjurată de beculeţe. Am lăsat patul nefăcut, aşa cum îmi plăcea mereu să fie. Obişnuiam să zic: "De ce să îl fac, din moment ce îl voi deranja iar?"

Am deschis laptopul din mijlocul patului. În afară de nişte e-mail-uri cu ştiri, modă, bârfe, reclame şi alte rahaturi d-astea, nimic interesant.

Mă gândeam la Zayn. De când venisem nu mai mă sunase, nu primisem nici un mesaj, nici un semn. Nimic. Dumnezeu îmi era martor cât vroiam să îl sun, cât timp stăteam cu telefonul în mână, doar aşteptând să-l sun.

Dark Side Of My Soul 18

Multumesc pentru sustinere, Maria. Faptul ca macar o persoana imi citeste povestea de pe acest blog, imi face inima sa-mi creasca in volum de bucurie

Mirosul fresh al lui Zayn mă înnebunea, de-a dreptul. Muşchii pieptului îi erau încordaţi. Mi-am plimbat mâna pe pieptul lui. Acum ştiam de ce mă simţisem strâns legată de el de prima dată când l-am văzut. Îl iubeam, iar acum tot ce mă reţinea, era să rezolv nişte probleme. Zayn îmi spusese că în tot acest timp, de fapt, în ultimul timp, se îngrijea de mine, ştia ce am făcut, când şi cum. Uciderea lui Derek i se părea comică, dar se înfuriase când i-am spus că m-a atins şi eram la un punct să mă unesc trupeşte cu el. Îmi spusese că îl duruse mereu ce necaz aveam şi că se simţea prost şi neputincios ca nu avea ce să facă.

Mi-am pus mâna la gât şi am tresărit neliniştită. Mi-am adus aminte că aruncasem pandantivul ce mă proteja în pădure, lângă cadavrul omului ce l-am ucis.

- Ce mă voi face eu când soarele se va ridica pe cer?

- Cum sunt Creatorul tău, sângele meu asupra ta are anumite abilităţi şi cerinţe, bineînţeles.

- Cum vine asta? Mi-am ridicat privirea pentru a-l urmări.

- Dacă bei din sângele meu, ai o protecţie specială. Având sânge de al meu în organismul tău, soarele nu îţi poate face rău pentru puţin timp în schimb. Pentru început, vei ţine acest "regim", până găsim o altă soluţie. Dar ca să facem asta, trebuie să îţi beau şi eu din sânge. Bine?

- Bine.

M-am ridicat cu greu de lângă el, doar pentru un scurt dus. A venit după mine, rugător. Am acceptat mai mult decât bucuroasă. Pielea mea vibra în prezenţa lui. Mâinile lui explorau parte cu parte din corpul meu dezgolit sub apa fierbinte a duşului. Tricoul ud se lipise de muşchii lui, conturându-i perfect fiecare centimetru. M-am lipit şi eu de el, după ce tricoul şi pantalonii incomozi fuseseră aruncaţi undeva pe jos. Limba mea îi traversa pieptul rece cu poftă.

***

Grupuri de oameni grăbiţi ieşeau din parc.

- De ce toată lumea se grăbeşte să iasă din parc? Am întrebat curioasă, întorcând capul după fiecare grup de 5-10-12 persoane care aproape alergau afară.

- Pentru că s-a închis, îmi răspunse atât de dulce ca şi sărutul ce mi-l aşternu pe buze.

- Şi noi ce căutăm aici din moment ce se închide?

Nu-mi răspunse de această dată, doar îmi zâmbi cu un zâmbet molipsitor şi mă trase până la primul şi cel mai mare roller coaster. Adevărul era că îmi dădea mari fiori la cât de mare era. Într-un fel, mereu mi-a fost cam frică de astea.

- Stai liniştită, nu vei păţi nimic, mă linişti Zayn.

După circa 30 de secunde, după ce ne-am urcat în roller coaster, Zayn îmi ridică încet fusta. M-am repezit să-l sărut, descheindu-i un nasture al cămăşi. Îşi puse mâna peste a mea, oprind-o.

- În noaptea asta eu te voi răsfăţa. Nu vreau să faci nici un gest. Nu vreau să refuzi...

Am înclinat capul în semn aprobator, iar el îşi continuă drumul amăgitor spre coapse. Îmi masa chinuitor de plăcut muchii interiori, acum relaxaţi. Viteza rollerului îmi făcea adrenalina să-şi facă efectul. Degetele dibace mă mângâiau, îmi apăsau intimitatea, producându-mi cea mai mare plăcere. Dar totul încetini pe parcursul vitezei, iar el îşi retrase mâna cu uşurinţă, arajându-mi fusta. Mi-am mutat privirea ucigătoare spre el, acuzându-l şi blestemând cursa cea scurtă.

- De ce te-ai oprit? M-ai lăsat neterminată, am gesticulat din mâini bosumflată. Am încercat să dau bară de protecţie la o parte, dar la cât de nervoasă eram, nu am reuşit. Zayn doar mă privi râzând, ajutându-mă apoi să cobor.

- Toată noaptea voi avea timp să termin ce am început, îmi spuse cu o calmitate de îmi venea să-l omor. Analiza întreaga construcţie a minunăţiei în care tocmai ne-am dat.

- Adică mă vei tachina aşa toată noaptea?! Am replicat agitată informaţia. Ha, n-o să reuşeşti, am bolborosit convingătoare.

- Crezi? Mă întrebă retoric, întorcându-mi numaidecât spatele, fugind la nişte răţuşte şi pistoale cu apă. Pun pariu că te pot tachina şi voi rezista tentaţiei să nu termin, termină de spus împuşcând cu precizie o raţă.

- Să vedem. La cât de horny-boy eşti, nu vei rezista. Am golit pistolul de apă, răzbunătoare, în micuţa răţuşcă ce scoase un măcănit fals.

Am trecut apoi la aruncarea cu cercul în nişte ţepuşe. Când veni rândul meu, Zayn mă îmbrăţişa, plimbându-şi mâna pe burta mea, iar cealaltă mână pe sânul stâng. Mi-l strânse în palmă, apoi la fel făcu şi cu celălalt. Încercam să mă concentrez pe ţepuşele alea, dar vreo 3 cercuri aterizară pe jos. Îmi era prea greu să nimeresc cercurile în beţe, când Zayn mă droga cu înnebunitoarele mişcări ale palmelor lui atât de bărbăteşti pe sânii mei. M-am pierdut brusc într-o altă lume şi încă un cerc căzu lângă un butoi, la o distanţă mare de beţe. Mă simţeam atât de umană în prezenţa lui încât îmi venea să urlu. Dar numai din pură plăcere...

- Concentrează-te, Beth, mai ai doar 6 cercuri.

Şoaptele lui râzânde îmi mângâiau timpanul atât de profund şi delicat precum atingerile satinului.

- Cum dracului vrei ca eu să mă concentrez când tu... tu... îmi faci... asta! I-am luat mâna, ducând-o în spatele meu, dar proastă mişcare. Îmi lua fundul la mici ciupituri.

- Fă-o! Îmi ordonă dulce şi euforic.

M-am dezlipit doar mental de el, cât am reuşit, doar ca mintea să-mi fie limpede puţin. Nu prea vroiam să-i dau frumoasă satisfacţie de a mă vedea învinsă, chiar şi la acest mic şi prostesc joc. Mi-am focalizat atenţia pe cerc şi am reuşit. Aşa am procedat şi cu al doilea cerc, şi cu al treilea şi cu al patrulea. Mai aveam 2. Zayn se încordase, pieptul lui fiind acum ca un zid în spatele meu. Mârâi printre buze, forţându-şi un zâmbet. Îşi duse mâna mai jos de abdomenul meu, iar cu cealaltă, continua să îmi frământe sânii pe rând, încet, delicat şi apăsat.

M-am relaxat preţ de câteva clipe, dar îndeajuns de mult încât să mă simtă. Îşi făcu loc cu [,] capul, ca buzele tari să îmi atingă gâtul. Am suspinat mai pentru mine, iar de la el din piept s-a simţit din nou un mârâit, dar acesta fusese din satisfacţia sa. Credea că mă învinsese, că m-a sedus, iar atenţia mea era spulberată. Am zâmbit provocator, mi-am recăpătat atenţia şi încordarea ce mă ţinea departe de frenezia atingerilor lui şi l-am ignorat. Am aruncat cele 2 cercuri unul după altul şi m-am întors râzând victorioasă.

- Am reuşit!

- Aşa se pare, recunoscu zâmbind şi cercetând parcul. Ochii i s-au oprit pe un stand cu tot felul de suveniruri şi lucruri sclipitoare şi luminoase precum tricouri, lanţuri, brăţări fosforescente, cercei, inele şi baghete de acelaşi fel.

Lua câte o brăţară pe rând din coş, până îmi umpluse ambele antebraţe cu zeci de culori luminoase.

- Wow! Zici că fac reclamă la Skittles, am spus ironică, fluturându-mi mâinile în aer.

- Eşti micul meu curcubeu.

I-am mângâiat obrazul fin, minunându-mă de atracţia de a-l atinge. Nu era doar frumuseţea lui cea care mă atrăgea să-l iubesc, era şi puritatea spiritului lui care mă făcea să îmi pierd controlul. Nevoia lui de a mă proteja. Albastrul palid al ochilor lui era ca gheaţa din miezul iernii, un albastru frumos. Îmi lua fata în palme, începând să chicotească.

- Ce s-a întâmplat?

- Mă bucur că te am. Habar nu ai cât te iubesc.

- Şi eu te iubesc. Tu eşti singurul meu adevăr.

Mi-a sărutat lacrimile reci, luându-mă în stilul miresei.

- Unde mă duci acum?

- Acasă. M-am plictisit să stau aici.

- Deci tot eu am câştigat.

- Nu. Nu am zis că s-a terminat noaptea. Îmi făcu cu ochiul.

- Ah, o să fie o noapte lungă, am dat ochii peste cap, cuibărindu-mă extenuată în braţele lui, la pieptul lui.

- Şi e dabea miezul nopţii, prinţesă, îmi reaminti el sfidător.

Am înghiţit în sec.

Încă mă minunam de senzualitatea lui. Cu fiecare mişcare, oricât de mică ar fi fost, muşchii lui se contractau într-un dans magnific, numai bun de privit. Prosopul bleu, îi stătea leneş pe şolduri. Mi-am înfundat un ţipăt în pernă, Zayn mijindu-şi ochii spre mine suspicios.

Am doar 17 ani, Zayn. NU e corect să mă corupi în halul ăsta!

- Mai devreme nu gândeai aşa, micuţa nimfomană, mă lua în derâdere.

- Hai, Zayn, nu-i corect. Ştii la ce mă refer; te joci cu mine.

- De parcă nu ţi-ar plăcea, replică ironic, scuturându-şi părul ud.

- Îmi place, da, dar nu este corect să mă înfierbânţi ca apoi să nu termini ce începi.

- Şi asta este un apropo, scumpa? Mă întrebă, aşezându-se lângă mine, sărutând un sân prin tricoul lui larg ce-l purtam. 

-... Poate...

 - Sau poate nu. Ţâşni în picioare, ieşind din cameră.

- Hei, unde pleci?! Am zbierat din mijlocul patului, încă întinsă.

- Ies să prind ceva. Vrei să vii?

- Da.

Am ieşit repede, ajungându-l din urmă, suindu-mă în spinarea lui. Vântul se înteţise puţin, dar nu îmi era frig. I-am dat o palmă în cap.

- Şi asta pentru ce naiba a fost? Întrebă inofensiv.

- Nimfomană?! Eu nu sunt aşa...

- Mai vedem noi, micuţa Elizabeth. Mă sărută pe obraz şi am cutreierat pădurea, în căutare de ceva bun de mâncat.

Dark Side Of My Soul 17

- Hei, e cineva?

Vocea pădurarului îmi trezi la viaţa instinctul. Aveam vreo 2 nopţi de când plecasem de la Zayn. Fantasma mea golănea munţii Alpi. Eram undeva prin sudul Elveţiei. Nu mai mâncasem de atâta timp, iar acest biet om mă dezvolta fără să ştie în natura mea vampirica. De când Eric mă transformase reuşisem cu brio să nu muşc, să rănesc sau cel mai grav, să omor pe cineva. Dar, la dracu cu toţi. Am fost de prea multe ori dezamăgită că să-mi mai pese. Aveam să rănesc, la fel cum inocenţa mea fusese furată. De când îl cunoscusem pe Eric, mă manipula, iar eu, dabea acum mi-am dat seama. M-a transformat, ca apoi să fugă ca un laş, lăsându-mi acest nenorocit de pandantiv blestemat, ca să ce? Să nu mă ard sub soare? Ha, ce să zic. Va să zică, îi păsa de mine...

Am înaintat spre acel biet om, rupând mici fâşii din tricou şi pantaloni. M-am mâzgălit cu foarte puţin şi discret noroi.

- Do-domnule... Vă rog... Ajutaţi-mă... Vocea mea prefăcută era mai bună decât credeam... până şi eu începeam să mă încred în nevinovăţia mea.

- Copilă, eşti bine?! Întreabă pădurarul îngrijorat. Cum ai ajuns aici?

- Nu ştiu... Nu mi-amintesc nimic... Ajutaţi-mă!

- Sigur, se repezi el, luându-mă pentru a mă sprijini de el. Eşti rănită?

- Eu.. eu... îmi este aşa foame...

Se uită în ochii mei, aproape plânşi, dar nu de foamea ce mă ardea în interior, ci de ce voi face.

- Îmi pare rău...

- De ce îţi... Nici nu termină, căci colţii mei întărâţi, îi erau adânciţi în beregată. Scoase un icnet de durere, apoi căzu lat jos. Sufletul mă ardea, iar durerea guturală începuse să se lase pierdută. Lumina soarelui parcă avea să apună curând. Mi-am dus mâna la gât, strângând în pumn medalionul, rupându-l şi aruncându-l undeva lângă cadavru.

Nişte paşi se auzeau în depărtare. Nu era nici un miros uman. Zgomotele se auzeau mai aproape. Mi-am mutat corpul la baza unui stejar gros. Am închis ochii şi m-am lăsat pe copac.

- Tu nu eşti aşa...

Am deschis ochii brusc. Mă găsise. S-a apropiat de mine. Mi-a mângâiat obrazul, un firicel ud fiindu-i vizibil pe chip.

"Am crezut că tu eşti mai bun, că mă vei iubi la fel cum am descoperit că încep eu să te iubesc."

Zayn rupse tăcerea, cu un simplu:

- Ştiu. Scurt, parcă aprobând ce îmi spuneam în gând.

- Ce ştii?! Am întrebat nervoasă şi nedumerită

- Ceea ce gândeşti.

L-am îndepărtat, privindu-l şi mai confuză. Cum era posibil? De ce? Cum făcea?

- Doar Creatorii şi Progeniturile lor au această Legătură. Doar...

- Ştiu, mă întrerupse calm. Îşi vârâ mâinile în buzunarele hanoracului gri.

Îl priveam şi mai confuză. Avusesem această Conexiune doar cu Eric. El era cel ce mă transformase. De ce aveam această Legătură şi cu Zayn? Doar nu...

- Nu, nu te-am transformat amândoi, mă întrerupse iar. Doar eu am făcut-o.

CE?! Trupul mi s-a răcit brusc, mai rece decât eram. Eram ca un imens cub de gheaţă. Eram pierdută într-un labirint din care nu găseam nici o portiţă de scăpare, nu aveam nici gând să scap. Picioarele nu mi le mai simţeam pe pământ. Pluteam. Pluteam deasupra unui ocean plin de minciuni. Toţi m-au minţit. Toţi! A venit lângă mine, uitându-se cu mândrie, afecţiune, admiraţie şi iubire. M-a luat în braţe, făcându-mă să mă topesc. Vroiam să mă moleşesc în braţele lui protective, să i le simt în jurul meu, ocrotindu-mă, făcându-mă să plâng până lacrimile mi se secau, ca apoi să îşi impună caracterul lui jucăuş şi glumeţ, ce mă fermecase din prima, care mă făcea să uit de absolut tot şi să zâmbesc fără reţineri. Vroiam să îmi spună să nu mai plâng, să se termine tot, să mă iubească şi să îl pot iubi şi eu. Vroiam să uit de Eric, de Derek, de Ordin... Eram blestemată. Nu trebuia să am o inimă; trebuia să fiu moartă de mult, mult timp. Din cauza mea Derek a fost pe urmele mele, omorându-mi inima seara de seară. Din cauza mea mama şi Bonnie au murit. Dar cum era posibil ca Zayn să mă fi transformat? Eric ce rol avea în povestea asta? Era un joc, un pariu între doi vampiri? De ce m-am încrezut în Eric? De ce mă făcuse să îl iubesc? Aveam atâtea întrebări... şi toate fără răspuns... Simţeam ca o să explodez.

- Linişteşte-te, vocea lui semăna ca un cântec suav, pe care aş fi putut să-l ascult mereu. M-a ridicat în braţe, alergând cu mine.

***

- Bea, o să-ţi facă bine.

- Nu vreau. Vreau răspunsuri. Adevăruri, nu minciuni.

- Acum un an în urmă, începu el, când te-am întâlnit, erai supărată. Îţi blestemai soarta. Erai atât de firavă, blândă, fără pic de vină. Stăteai sub acel măr. Eric era în acest timp lângă mine. Te iubea şi el. Aşa că l-am lăsat pe el să te cucerească, să îţi redea speranţă. Ai fost cu el, cât ai fost om, l-ai iubit, apoi ceva s-a întâmplat... Nu mi-a zis ce. Ştiai că este vampir. Era ceva... Era ceva ce te-a supărat atât de tare încât ai vrut să...

- Îmi iau viaţa, am replicat fixându-mi privirea undeva în podea.

- Da, mă studie el, iar acum am şansa să te întreb, Lizzye. Ce s-a întâmplat?

- M-a făcut să... îl iubesc atât de mult... să cred că mă iubea şi simţeam că trebuia să mă dăruiesc lui. Apoi am realizat, că am fost o proastă, o marionetă în prezenţa lui. M-ă forţase, dar credeam că aşa trebuia să fie. A profitat, iar eu... vroiam să termin cu tot.

- Erai sub acel măr, continuă el, şi ai reuşit să îţi ţii respiraţia până inimă a încetat să-ţi mai bată. Am alergat spre tine şi ţi-am dat din sângele meu. I-am zis lui Eric. Eu nu eram pregătit să am un vampir nou creat. Nu ştiam ce şi cum. Eu... Eu am omorât oameni şi încă o fac. El, ştiam că o să ştie ce să facă, aşa că în fata Ordinului şi a tuturor persoanelor din lumea noastră, ai fost Progenitura lui.

- Ce s-a întâmplat cu tine? De ce niciodată nu ai apărut? De ce ai dispărut?

Mi-a şters lacrimile, m-a luat în braţe protectiv şi a oftat lung.

- Am fost atât de laş încât întâmplarea cu tine m-a devastat, nu suportam ca el avea să îţi fie alături şi eu nu. Nu suportam să vă văd privirile pline de iubire, aşa că am plecat atât de departe încât să rup orice legătură. Am fost atât de distrus, pe cât am fost de las şi am plecat.

- Dacă tu eşti Creatorul meu, Legătura mea cu Eric, cum s-a produs?

- A găsit el o cale.

- Cu Crystal... Ce treabă ai tu? Ce treabă avea cu Eric? Parcă îmi e o rivală...

- Nu, nu, nu. Crystal a fost, încă e, renumită. Este Vampirul Pasiunii. Cu ea am avut o aventură în urmă, după ce am plecat, doar ca să te pot uita. Sângele ei sau simpla ei prezenta te face să înnebuneşti. În timpul unui act sexual, ai parte de un orgasm intens, îţi pierzi controlul şi ai fi în stare să omori un autobuz plin de oameni, chiar mai mult. Eric mereu a fost cu ea, deşi în ultima perioadă nu s-au găsit din cauza Ordinului.

A oftat, profitând că nu zic nimic, m-a sărutat pe frunte, anihilându-mi mirosul.

- Şi... ai reuşit să mă uiţi?

- În nici o clipă, îmi răspunse sincer. Acum, exact aşa cu tine în braţe, mă simt acasă.

- Şi eu, sinceritatea din voce mi-o auzea şi el.

 ---------------------------------------------------

Ignorati acei porci din imagine=))))