Dark Side Of My Soul 19

- A fost atât de bun!

- Ştiu. Aleg ce este mai bun, spuse Zayn cu o expresie învingătoare.

- Ha, cred că glumeşti. În caz că ai uitat, ai gustat din ursul meu brun şi m-ai lăudat mai mult decât cei ce îi laudă pe aia de la Grammy.

- Nu este adevărat, murmură el.

- Ba da. Recunoaşte. Am traversat încăperea, să ajung repede în spatele lui şi să îi dau o palmă peste ceafa. S-a întors încruntat şi am scos limba. Eşti rău!

- Nu se compara cu frumosul meu cerb. Într-adevăr, eşti bunicică la pradă, dar nu aşa ca...

- Oh, mai taci, am replicat bosumflată. Ce te umfli în pene aşa? Amândoi suntem prădători profesionişti, Zayn, dar să recunoaştem, mi-ai fi devorat ursul dacă nu eram aşa flămândă.

- Bine, bine. Cum spui tu, ceda el.

L-am sărutat scurt şi m-am băgat la duş. Când să ies, m-am lovit de el ca un magnet. Rânji seducător, făcându-mă să mă gândesc că noaptea trecută m-a torturat. Mă lua de talie şi începu să mă sărute, lingându-mi picăturile deja reci ale apei de pe piele. Îmi lua fesele în stăpânire, masându-le. M-a tras pe el, simţindu-i fiecare muşchi şi o umflătură care cerea să fie cruţată. Mi-am lăsat buzele în voia lui, tastându-le cum numai el ştia.

M-a ţintuit la perete, fixându-mă cu privirea. Mă făcea să îl doresc, dar nu. Nu aveam să cedez aşa rapid. Ploaia cred că avea să devină mai violentă. Auzeam bătăile picăturilor de afară. Mi-am pus picioarele în jurul lui, lăsându-mă să mă seducă într-un mod pervers. M-a trântit în pat, apoi veni peste mine, lăsându-mi sărutări pe piele, sugându-mi apăsat pielea. Abdomenul meu se bucura de acelaşi regim, lingându-mă şi satisfăcându-mi fiecare părticică a pielii. M-am răsucit, astfel încât să deţin controlul. Ploaia se auzea mai tare, mai violent, la fel ca atingerile mele. Îl zgâriam, îl muşcam, îl vroiam. M-am aşezat pe el, exact unde trebuia, furându-i un suspin doritor. Am zâmbit cu dublu înţeles.

- Aşteaptă-mă aici, i-am spus printre sărutări. I-am muşcat buza de jos. A închis ochii, încă zâmbind.

Am sărit din pat, cu direcţia la dulap. Am scos un cearceaf şi am rupt vreo două fâşii. Am revenit la poziţia iniţială care-i trezea bărbăţia şi a zâmbit pervers. A oftat, iar eu am râs dându-i de înţeles ce vreau să fac. I-am legat mâna dreaptă, lingându-i un sfârc, apoi pe cealaltă. Am început să mă mişc pe el, zvâcnind de dorinţă. Am zâmbit satisfăcută şi încet am coborât din pat. Zayn se uită mirat la mine, implorându-mă cu privirea să termin ce am început.

- Asta să îţi fie învăţătură de minte, iubitule. În caz că ai uitat cât m-ai tachinat aseară, am spus scoţând limba la el.

- Elizabeth, iubito, nu face asta. Lizzye, iartă-mă, jur că nu mai fac. Elizabeth, vino!

Am coborât pe scări calmă, gândindu-mă cu ce vreau să mă îmbrac.

- Lizz, vino imediat şi dezleagă-mă! Porunci el. Am râs astfel încât să mă audă, continuând să mă implore.

***

Eram fleaşcă! Am intrat în casă, strângându-mi părul ud într-un coc. Ce idei tâmpite. Cum să îţi vină să alergi prin ploaie? De fapt, era furtună. Încă tremuram de udătura rece de pe mine. Zayn stătea cu mâinile încrucişate pe piept, întins pe canapea. Avea un tricou cu Nirvana pe el şi nişte blugi şterşi. Ochii îi erau închişi; cred că se gândea la ceva. Oare cum s-a dezlegat? La cât de furios îl lăsasem, cred că le-a rupt. Un gând, probabil un fel de răzbunare cred că domnea în mintea lui, pentru că l-a făcut să zâmbească absent. Oare m-a auzit măcar că am ajuns?

Am înaintat spre canapea, iar pe măsuţa am văzut un bileţel.

"Pregăteşte-te. Peste trei ore avem avionul înapoi în Michigan."

- De ce?? Am întrebat mirată, nevrând să renunţ încă la vacanţa asta...

El nu-mi răspunse. Probabil era supărat pe mine.

- Bine, să nu-mi răspunzi!

Am fugit direct în baie, unde mi-am făcut o baie relaxantă. M-am înfăşurat în capot şi am început să-mi fac bagajul, care apropo, nu era cine ştie ce. Un geamantan mi-a ajuns. Mai aveam vreo două ore până să plecăm. Am început să mă îmbrac. Am privit afară şi mi-am adus aminte de bălăceala de mai devreme. Mi-am aruncat şi un sacou albastru pe mine, acoperindu-mi braţele goale. Părul roşcat mi l-am lăsat liber şi eram gata. Am tras de geamantan până la ieşirea din cameră. Un alt bilet era azvârlit pe jos. Scrisul masculin şi îngrijit l-am recunoscut pentru a doua oară în aceeaşi zi. Ceva îmi spunea că am să mai găsesc bilete d-astea. Deja îşi făcea un obicei.

"Ai o cutiuţă, pe masa de la bucătărie şi nişte sticle cu sânge pentru drum, în frigider."

- Asta este răzbunarea ta, Zayn? Am urlat cât m-au ţinut plămânii. Ştiam că mă aude. Cam copilăros să ştii.... 

M-am repezit la frigider, îndesând nervoasă sticlele în geanta de mână. O cutiuţă de catifea, lungă, vişinie, ascundea un medalion. Probabil era Protecţia mea. Am reuşit să mototolesc cutia în mână şi i-am pasat-o direct în cap lui Zayn. "Ocupat" fiind cu geamantanul sau, îmi întoarse o privire încruntată, apoi reveni la ce făcea. M-am strâmbat în spatele lui, parcă frustrată că nu mă vedea. Am trecut apoi pe lângă el, reuşind să îl lovesc din "greşeală" cu geamantanul la picior. Îşi frecă partea vătămată şi mă urmă afară. Şoferul taxiului mă ajută cu bagajul.

- La aeroport, vă rog, îi spuse şoferului. M-am uitat furioasă la el. Deci chiar ăsta avea să-mi fie tratamentul ce mi-l aplică.

- Te bucuri de chestia asta din plin, nu-i aşa? L-am întrebat apăsat, uitându-mă pe geam.

Nu-mi răspunse, doar îşi deschise ziarul şi îşi îndreptă atenţia spre el.

***

În timp ce coborâm din avion, vroiam să îl întreb ce are de gând să facă. Mie îmi era dor de casa mea, de casa unde avea încă amprenta mamei. Când m-am uitat la el, îşi căra bagajul la un taxi. Înfuriata până peste cap de atitudinea lui prostească, am luat la rându-mi un taxi şi am dat adresa casei mele. Nici măcar nu era corect ce făcea. El mă provocase să fac chestia asta, cu o seară în urmă. Era numai vina lui.

Mirosul căminului călduros îmi inundă delicat nările. Am închis ochii, inspirând mirosul mamei. Toată casa avea mirosul ei. Am închis în urma mea uşa de la intrare, lăsând bagajul lângă uşă. Lacrimile au început să îmi inunde faţa. Era o casă primitoare, dar... pustie. Mirosul de sâmbure de piersică mă făcu să zâmbesc. Pe măsuţă trona fotografia ei. Ochii de un albastru sălbatic zâmbeau misterios şi timid. Buzele subţiri se încadrau perfect pe chipul ei. Părul blond închis şi creţ îmi amintea cât de greu îi era dimineţile să îl facă să stea cum vroia. Nasul drept îi permitea să deţină un minunat talent. Întotdeauna se pricepea la parfumuri de cameră, parfumurile noastre, balsamuri şi tot ce cuprindea. Alegea pentru încăperi cele mai frumoase flori. Un plâns plin de regret mă făcu să mă înec în propriile suspine. Nu mai era...

***

Am început prin a aranja casa după bunul meu plac, păstrând însă esenţa mamei. Am fost mulţumită de rezultat. Trei zile de muncă grea, iar casa arata exact cum doream. Camera mea era albă, înconjurată de beculeţe. Am lăsat patul nefăcut, aşa cum îmi plăcea mereu să fie. Obişnuiam să zic: "De ce să îl fac, din moment ce îl voi deranja iar?"

Am deschis laptopul din mijlocul patului. În afară de nişte e-mail-uri cu ştiri, modă, bârfe, reclame şi alte rahaturi d-astea, nimic interesant.

Mă gândeam la Zayn. De când venisem nu mai mă sunase, nu primisem nici un mesaj, nici un semn. Nimic. Dumnezeu îmi era martor cât vroiam să îl sun, cât timp stăteam cu telefonul în mână, doar aşteptând să-l sun.