Dark Side of my Soul 8

Pentru a-mi alina durerea, Derek ne-a inscris la un curs de dans modern. Am ras in hohote pe tema asta. Un vampir care danseaza hip-hop. Mi-am ales un top negru si niste pantaloni de alergat lejeri, tot negrii cu turcoaz.
Mi-am strans parul intr-un coc messy si am iesit din casa exact la fix cand Derek venea cu masina pe strada. Mi-a facut semn sa urc si intr-o secunda eram deja in masina.
-Hai s-o luam si pe Bonnie, ce zici?
-Esti nebun? Nu ar veni nici in ruptul capului. Ea la dansuri?!
-Hai...Poate o sa vrea. Macar vine, nu trebuie neaparat sa danseze. O sa ne distram.
Intr-un final am acceptat si am convins-o sa mearga si ea. In timp ce ea cobora sa intre in masina eu m-am repezit si i-am luat o pereche de pantaloni si un tricou. In caz de ceva....
Intructorul de dans ne-a lasat sa ne aventuram intr-un dans doar noi, dupa ce am repetat indeajuns de mult coregrafia pentru "Frist Love" de Trey Songz.

A fost foarte frumos. Chiar ne-am distrat. Bonnie chiar s-a miscat si ea, ceea ce nu credeam ca va face. Intr-adevar se pricepea de minune, la fel ca Derek, de altfel.

Dupa ce am iesit de la club ne-am dus la restaurantul de langa casa mea si am mancat cate o supa si salata, iar la desert ne-am jucat cu frisca de pe prajitura. Eu am luat-o mai moale cu mancarea, totusi. Dupa ce am infulecat pana mi s-a facut scarba si m-am dus sa vomit. Bineinteles ca organismul trebuia sa imi arate ca sunt vampir, nu un uman care mananca cat poate, ca Bonnie. Doamne, ce stomac spart are..Cat putea sa bage-n ea?  Dupa ce am vorbit si am hlizit, am condus-o pe Bon acasa. Doamne, cat de dragut era Derek? Eu dabea acum il observam?

Am stat pe o bancuta din parcul din spatele cladirii si am vorbit, am spus bancuri si ne aduceam aminte de glumele pe care le faceam cand eram mica, iar el mi-a povestit tot ce a vizitat si tot ce a facut in existenta sa indelungata. S-a oferit sa ma conduca pana acasa, iar eu am acceptat. La sfarsitul serii, ne-am luat la revedere si m-a sarutat. Era al doilea sarut....si era atat de dulce..

M-am fatait prin casa gasindu-mi ceva de facut. Am pus un film la DVD si l-am lasat aprins, incet, dand apoi drumul la muzica. Cantam dupa muzica ca o nebuna, dar ma ajuta sa nu ma mai gandesc la mama si la Eric. De care imi era dor. Dar, nu. Nu trebui sa fie asa. Mi-a ucis mama. Cu ce drept? Nu avea nici un drept. Nu ii ajunsese ca m-a transformat?

I'm just that sexy.

All ur bf's  wanna f'ck me

& ur gf wanna kiss me

& u think  i just got lucky

it 's not up to me

I'm just that sexy.

Deja volumul era la nivelul 68 din 100, ceea ce la sitemul meu era mult. 

Bine ca am stors cateva animale saptamana trecuta si am ascuns sticlele in beci, la rece. Acum eram infometata. Rau. Mai ales ca mancarea proasta de la restaurant avea gust de pamant in momentul ala. 

Doua brate mi-au alungat gandurile si parca m-au incalzit cu raceala lor. Ma tineau strans, ferm dar bland. Stai, brate reci?! 

-Ti-a fost dor de mine, iubito? 

Am inspirat adanc, nu ca as fi avut nevoie, caci inima daca imi mai batea ramanea pe loc, inghetata, impietrita. Am incercat sa ma eliberez, dar neavand unde sa ma desfasor, din cauza fortei lui, nu am putut sa fac nici o miscare,decat sa ma obosesc. Am incetat sa ma vaicaresc si am ramas acolo. Ma simteam ciudat. Imi placea sa ma tina asa, era iubirea mea, creatorul meu...Dar Nu! Era ucigasul mamei mele.

M-a strans mai tare la pieptul lui si pentru un moment am ignorat toata cearta ce mi-o asternea ratiunea si morala in mintea mea. M-am refugiat in refugiul acelui trup care mereu m-a imbratisat la greu. 

Dark Side of my Soul 7

Incepusem sa ma obisnuiesc cu durerea, dar in aceasta seara nu a venit Derek. I s-o fi intamplat ceva? rasuna mintea mea nebuna. Cand toata lumea deja dormea prin cartier, am iesit la o "gustare" prin cea mai apropiata padure.
Gandurile se anapusteau asupra mea iar.
 Imi aduceam aminte cand m-a vazut mama prima data dupa transformare roscata si i-am spus ca m-am vopsit. Apoi m-a intrebat daca mi-am luat si lentile de contact, caci din ochii de caramel inchis s-au facut verzi, si i-am spus ca da. O iubeam mult pe mama, dar nu vroiam sa ii zic adevarul. Ar fi mult prea crud. Inca sunt fetita ei de 16 ani si prefer sa raman asa. Ceea ce ma bucura e ca nu prea vorbim mult una cu cealalta, din cauza serviciului ei.
Dupa 3 iepuri si o vulpe ma simteam mult mai bine. Bonnie imi spusese ca pot lua din spitalul mamei ei rezerve de sange, explicandu-mi ca au o paza proasta si nimeni nu si-ar da seama daca vor lipsi cateva, dar i-am spus ca prefer sa ma hranesc....asa.

La intoarcere am luat-o pe jos. Imi placea linistea strazilor si aerul curat de noapte.
O silueta mi-a atras atentia. Imi parea asa cunoscuta. Era de barbat de vreo 1, 77, imbracat intr-o geaca neagra si blugi.
-Elisabeth a mea...
Am inghitit in sec.
-Eric...
Speram ca picoarele sa imi asculte ordinul de a fugi.
Dupa vreo 70 de metrii parcursi spre padurea de departe intr-o clipa, m-am prabusit pe El. Fir-ar, mai batran ca mine, original, puternic, mai rapid.
Am inchis ochii sperand sa plece fara sa imi faca nimic. I-am deschis si chiar nu mai era. Un gand s-a prelins ca fulgerul. Mama.
In 3 secunde eram in fata casei. Era pustiu de liniste. Veioza din camera mea, era inca data drumul. In camera mamei era intuneric, la fel si in sufragerie. O neliniste mi-a stapanit mintea. Mamei i s-a intamplat ceva, simteam asta. Am pasit in casa cu grija si silentioasa ca o felina. Un miros imbietor m-a acaparat instantaneu. Ochii imi ardeau, la fel si gatul. M-am lasat purtata in camera mamei, de unde se simtea acel miros criminal.
Imaginea socanta m-a facut sa ma arda gatul si mai tare. Dar imi lasa si gura apa. Dar era mama.
-Mama...
Am pasit incet spre ea. Pozitionata pe pat, cu gatul taiat, in balta sangerie lacrimile si-au facut simtita prezenta. Am fugit la ea.
-Mama, nu...te rog eu , nu...Nu, nu,nu. Te rog, nu ma lasa, mama. Nu ma lasa si tu...te rog.
Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie. Ca i se intampla mamei. Cu ce a gresit? De ce? De ce ea?
Mintea mi-era tulbure.
Un zgomot mi-a atras atentia, la parter. Am lasat trupul neinsufletit jos, pe pat si am coborat in liniste.
M-am anapustit asupra intrusului, lovindu-l zdravan de perete. Mi-am pus mana peste gatul lui si l-am tras intr-o parte. Mi-am infipt coltii violent in el. Mirosul mentei ma cuprinse in vraja. Mi-am desprins gura de el si mi-am dat seama ca era Derek.
-Iarta-ma.
-Ce s-a intamplat? A intrebat ignorandu-mi iertarea.
-Mama...am spus printre suspine...e sus. Moarta....
Am ramas imobilizata in acel loc, fara sa mai misc un deget. Derek s-a dus ca fulgrul sus si peste cateva minute care mi s-au parut vesnice s-a intors.



Dupa 5 zile
-Hai, Lzzye. Vom intarzia la scoala daca nu te...
-Gata, Bonnie. O sa ajungem la timp. Mantener la calma, amiga.
-Ai inceput sa vorbesti si spaniola acum, amiga?
-hmm...trebui sa imi ocup timpul cu ceva.
-Doamne, inca nu imi vine sa cred ca mama ta este moarta si ca Eric a ucis-o. Cum poate sa iti faca asta?!
-Nu stiu. Stiu doar ca o voi razbuna. Acestea fiind spuse, hai la scoala.
Derek ne astepta in fata casei rezemat pe un lucios si proaspat vopsit rosu Chevrolet Corvette.
-Wow, nu am crezut ca iti plac caii de curse lungi, Derek. A mimat bucuroasa ca un iepuras Bonnie.
-Ignor-o, asa este ea de dimineata. In orice caz, ce este cu tine? L-am intrebat.
-Ce sa fie cu mine?
-Inca nu mi-ai spus de ce nu mai trebui sa ma omori in fiecare seara. Ce s-a intamplat?
-Oh...asta. Pai...Eric a aparut. Acum Ordinul asteapta momentul potrivit sa il striveasca ca pe un gandac.
Uneori chiar ma speria cand vorbea asa. Imi placea mult de el. Si ma ajuta mult. Mai ales dupa moartea mamei.

POV DEREK => In urma cu 6 zile

-Va rog, nu ma izgoniti. Ce am facut?
Desi stiam din ce cauza ma vor izgonii vroiam sa aflu de la Ordin.
-Te-ai indragostit de fiica unui demon. Nu tolaram asa ceva.
-Dar nu m-am indragostit de ea. Nu am cum. Trebuie sa ma credeti.
-Nu mai incape indoiala. In mod oficial esti izgonit din Rai. Pedeapsa pe care o vei cara, este sa elimini orice seaman de al ei si familiei sale. Toti cei inruditi cu o fiinta fara de suflet sunt exact de acelasi tip ca ea. Vei incepe cu familia sa.

Doamne, de ce primesc asta? Nu vreau sa ii omor pe cei indragiti de ea. O iubesc si nu vreau sa sufere. Si singura ei familie este...doar..mama ei.

Supernatural Story of my Life 20

Mosuletul din fata mea parea a fi domnul din tablou. Am ramas cu gura cascata, pentru ca era singura mea invocare de foarte mult timp.
-Ce vrei,copila?
-T-tu esti....
-William Raymond, tatal lui Dominic Raymond si Michael Raymond. Iar tu esti o seminecromanta.
Pentru prima data in viata nu stiam ce sa ii zic. Ramasesem cu o uimire pe fata si ma alesesem cu ganduri albe-n cap.
-Pentru ce m-ai chemat? M-a intrerupt barbatul robust.
-Michael avea nevoie sa fac asta, sa va...invoc...si cum nu am crezut ca as putea, am zis sa incerc, dar el nu este aici.
-Nu-l chema. Cum ai ajuns, copila draga?
-In urma unui accident si se pare ca m-au ....."cules". Dar se pare ca asta e o clinica de supranaturali, in nici un caz de exercitii fizice si yoga, am rostit mai pentru mine.
-Scoate-ti chip'ul. Astia te controleaza. Vezi doar ce vor ei sa vezi. Nu sunt prosti.
Inainte sa mai deschid gura a disparut. Ahh, uram cand faceau asa. La fel ca Shelby si..Hector. Ce o mai face Hector? Si ce a vrut mosu' sa zica?

Dimineata cand m-am trezit ma simteam foarte bine, asa ca trezirea mea a fost mult mai devreme. Mi-am facut "ritualul" si am coborat jos.
Mi-am desfacut cerealele mele si am turnat lapte. Am mancat, apoi am aruncat ce mi-a ramas. Un ambalaj de pastile mi-a atras atentia. E scarbos sa umblii in gunoi, dar curiozitatea mea e mai puternica. Am luat-o. Pe ea scria Lytrexinom. Erau pastile, sau cel putin au fost. Nu mai auzisem acest nume. Pe hol vocea vioaie a Erikai se auzea.
-Zicea Mike ca azi mergem in oras.
-Si cine mai vine? Intreba Stev.
-Eu, Reha, tu, Roby, Mike si Xavier.
-Kate si Dominic nu?
-Nu....Vocea Erikai s-a stins cand m-a vazut. Hei, ce faci asa de dimineata p-aici?
-M-am trezit devreme. I-am raspuns sincera,  strecurandu-ma pe langa ei sa plec.
Furiasa, ma indreptat spre curte. Era sambata si se nu se faceau execrcitiile si toate alea, din fericire. Un marait mi-a scapat printre buze, cand mana lui Dominic mi-a apucat bratul incordat.
-Wow, draga, mai destinde-te.
-Dominic, nu am chef sa iti versi glumele de un sarcasm prost inventat asupra mea, ok? M-am invartit pe calcaie si mi-am continuat drumul, de data asta facand pasi mai micuti, dar patrandu-mi viteza. Mi-am infundat mainile in buzunarele hanoracului Nike gri deschis si mi-am strans degetele in pumni, aproape taindu-mi pielea palmei din cauza foliei de pastile.
-Ce s-a intamplat? M-a itrebat, de data aceasta cu un glas mult mai tandru.
-Practic nici eu nu stiu. Probabil din cauza ca am auzit discutia Erikai cu Stev, cum ca ar iesi p-afara. Eu nu stiu de ce nu pot sa ies, iar tu banuiesc ca trebui sa ma pazesti, desigur. Deci in concluzie ramanem doar noi.
-Si vroiai sa iei?
-Tu ce crezi, desteptule? M-am saturat in colivia asta. Nici macar nu e de aur....un zambet mi-a acaparat buzele uscate.
Mi-am trecut limba peste ele si mi-am muscat-o pe cea de jos. Nu stiam saca sa ii spun sau nu despre descoperirea mea. Pana la urma mi-am luat inima-n dinti.
-Stii ce's astea? I-am intins folia.
-Lytrexinom, a repetat. Unde le-ai gasit?
-In gunoi. Adica...erau acolo, dabea puse, nu ca as fi zgarmat in el. Culoarea rosie mi-a atras atentia. Vreau sa stiu ce sunt si pentru ce sunt.
-Sunt pastile.
-Logic, doar nu sunt gume de mestecat,Dominic. Pentru ce?
-Pentru....De ce vrei sa stii?! Nici nu am voie sa vorbesc asa cu tine. Nici nu ar trebui sa vrei sa stii ce sunt astea si pentru ce sunt. Michael o sa inebuneasca daca afla ca stii....
-Nu s-ar intampla asta daca nu va stii...nu trebuie sa stie. Pentru ce sunt?
-Blocarea puterilor. Dupa cum stiu ca ti-ai dat seama de cand ai venit aici, suntem mai speciali, ti-am zis. Astea ti-au fost adminitrate tie. Pentru ca nu stii inca cum sa iti folosesti darul. Astea ti l-au echilibrat.Impreuna cu chip'ul.
-Asta unde dracului mai e pus?
-Aici. Mi-a luat mana intr-a lui si mi-a aratat pe partea interioara a bratului.
Okeyyyyy. Asta e ciudat. Chip'urile nu se pun la ceafa..sau in cap...sau... eu stiu?! Dar in mana??
-Mai am o intrebare. Cand mi se administreaza aceste pastile? L-am intrebat.
-In micul dejun.

Scurt. stiu, stiu, stiu. Dar ce sa fac? Scoala imi ocupa timpul si imi ia inspiratia.
Ma gandeam sa il las deoparte si sa ma ocup de celalalt fic si cel de pe blogul celalalt. ( Marah's stuff ) Ce parere aveti?
Sau...daca aveti vreo idee puteti sa mi-o spuneti. Jur ca va voi pastra numele de autor :) 

Yours,
Marah

Intarzieriiii

Imi pare asa de rau ca nu am mai continuat de mult timp povestile, dar timpul nu imi permide deloc, nimic. Scuze scuze scuze.
Sper ca pana la sfarsitul saptamanii sa termin capitolul 20 din SLL si 7 din DSS...
Ma simt si eu prost pentru ca nu am mai fost activa, dar o sa recuperez eu. De cand am inceput si al treilea fic pe al doilea blog al meu, imi e cam greu cu inspiratia, parca alearga, alearga si eu nu pot s-o prind :) dar o sa reusesc eu.
Scoala ma termina si mai am si alte treburi prin alte parti(-poveste luuunga-) si mai sunt si temele. Imi e asa greu. Nu imi place perioada asta.
Vreau vacantaaa de iarnaaa:(( si vreauuu sa pot sa dorm pana dupa ora 7 dimineata(macar).
Va las..maine iar am scoala:)) si sunt si asa obosita plus ca am avut si o zi grea....motive destule...
Imi cer iar mii de scuze..dar...nah'...intelegi voi? Nu?..Hmm..sper ca da.

Noapte buna!!


xoxo

Marah

Dark Side of my Soul 6

A doua zi de scoala a trecut repede si mai trageam o ochiada la Derek sa vad ce face. Aseara iar imi facuse o "vizita". Se pare ca o noua inima imi aparea mereu in piept, fapt ce amandoi eram curiosi cum se realiza acest lucru.
Ai chef de o plimare un chiul? M-a intrebat Derek printr-un biletel.
-Purul meu inger ma indeamna la rau si desfrau? L-am intrebat mimand o fata inocenta.
Mi-a raspuns cu o inclinare din cap, apoi i-am facut semn ca da.
Dupa ora de biologie, ne-am luat ruxacii si am tulit-o pe poarta. Ajunsi in strada l-am intrebat unde mergem.
-Mergem undeva unde o sa iti placa.

Am mers timp de 20 de minute cu masina lui, apoi luand dreapta pe o stanca, mi-a explicat ca aici se afla o rezervatie. Era foarte frumos acolo si se incadra perfect in peisaj. Dupa ce ne-am dat jos din masina am luat-o la picior pe nisipul fin dintre stanci am inceput sa jucam "20 de intrebari".
-Incep eu. I-am spus.
-Ok.
-Cati ani ai?
-17.
-Hai...nu anii astia.
-Aa..pai am vreo 1300.
-Ce?! !300 de ani? Wow....tu esti chiar batran. I-am spus incepand sa rad in hohote.
-S-au dus 3 intrebari sa stii. A hlizit la mine. Ai iubit? Cine te-a transformat? Il cunosti? Mai te are-n grija?
-Nu am iubit, nu-mi permit. Un vampir pe nume Eric. Da, il cunosc. Era ...iubirea vietii mele. Si nu, nu ma are in grija. NU este dadaca mea. Se pare ca si-a atins scopul de a-mi distruge viata si a plecat. Nu mai stiu nimic de el de cand...s-a intamplat.
-Ciudat. Pentru ca vampirii trebuie sa stea cu vampirii noi nascuti creati de ei un an de zile. Te cheama uneori?
-Cum sa ma cheme?
-Nu ii simti prezenta?...Normal ar fi ca atunci cand iti striga numele sa il vizualizezi si sa aflii unde e.
-Nu. Sunt varza intr-ale vampirismului.
-Sunt langa tine. Spunandu-mi asta mi-a luat mana intr-a lui si am inceput sa mergem pe o potecuta timp de vreo 15 minute. Ai patru intrebari consumate pana acum.
-Si tu sase. Hmm...Sa vedem...Esti casatorit? Ai pe cineva? Cum e in Rai? De ce esti trimis sa ma ucizi? Si de cate ori...
-Stop! Mai usor. Nu sunt casatorit, nici nu am pe cineva. In Rai nu pot sa iti spun cum e si nu ma intreba de ce. Sunt trimis sa te ucid pentru ca esti transformata de un vampir pur. Toti cei care sunt creati de el, sunt malefici si vor face prapad in randul oamenilor.
-Dar eu nu omor pe nimeni. Nici macar nu ma hranesc din ei. Am lasat privirea-n jos si am inceput sa o iau inainte, marind pasii. Lacrimi sarate imi pornisera ca un izvor.

Gestul lui m-a lasat perplexa si probabil intr-un mod foarte placut. Ajungand in fata mea, m-a lat de mijloc, m-a tras spre el si dintr-o miscare fetele noastre ni s-au apropiat. Ii puteam simtii respiratia calda si izvoratoare pe chipul meu, iar mirosul lui de menta proaspata ma inviora. Fara sa gandesc am zambit, iar el mi-a  raspuns la fel. Realizam ca tanjeam sa ii simt aroma buzelor sale si vroiam sa ma stranga si mai tare la piept. Intr-o fractiune de secunda ne-am sarutat, apoi dupa o atingere suava ne-am dezlipit buzele pentru aer. Nu ca eu as fi avut nevoie, dar pun pariu ca el vroia sa treaca de 2000 de ani. Momentul meu de spontaenitate a fost cand l-am infasurat cu palmele de chipul sau fin ca penele de porumbel si l-am sarutat din nou.
Ne-am dezlipit din nou si cu greu. Mintea mea era limpezita din pricina mirosului ce ma invaluia de menta.
-Asa miros toti ingerii?
-Nu, doar eu. Cred. Mi-a raspuns el. Hai acasa.Mi-a adaugat intr-un tarziu.  Diseara iar trebui sa trecem prin...crima.
-Iar si din nou.

Supernatural Story of my Life 19

Eram in camera mea si nu aveam stare. Ma gandeam la ce vroia Michael, sa il contactez pe tatal lor. Dar gandurile mele amestecate imi veneau intr-una-n minte. Imi era dor de Jake. Numai rostind numele lui, am sarit ca arsa din pat si m-am indreptat spre biroul lui Michael. Sigur exista o pungulita cu toate lucrurile mele personale cand am ajuns aici. Speram sa fie asa.
Am batut de 2-3 ori in usa si o voce ragusita mi-a spus sa intru.
-Buna, Michael. Ma gandeam daca poti sa ma ajuti cu ceva.
-Bine, spune doar.
-Am si eu nevoie de ceva personal, care pun pariu ca au fost aduse aici acele lucruri, gen o geanta cu telefon mobil, portofel, farduri, parfum si tot felul de chestii care se gasesc in geanta unei fete. M-am mirat si eu de siguranta acestei afirmatii, cum ca ar exista asa ceva si daca o aveau.
-Desigur. Umbla si tu in cutia aia si vezi ce gasesti. Mi-a gesticulat de pe scaunul lui confortabil spre o cutie din coltul camerei.
M-am indreptat spre ea si am inceput sa desfac cutia, apoi punga si apoi geanta. Mi-am cautat portofelul si m-am uitat sa vad cati bani aveam acolo. Am gasit vreo 225 de dolari plus 3 carti de credit si am zambit, luand ca nesatula si indesand in sutien cei 225 de dolari si 2 carti de credit,am mai cautat si am dat de un mini-album cu fotografii mici si am luat-o pe cea a lui Jake. Auzindu-i pasii venind spre mine m-am facut ca inca cautam ceva.
-Hei, ai gasit ce cautai?
-Off..nu...Am spus exasperata. Probabil ca le-am lasat acasa in noaptea accidentului. Ei bine..doar atat am vrut. Mersi oricum.....
-Nu ai pentru ce.
Oare de ce avea fata aia de om satisfacut?!
Am iesit din birou si mi-am croit drum spre camera, entuziasmata pana peste cap de reusita mea.
Mi-am asezat picioarele sub fund si mi-am scos banii din sutien, impreuna cu poza si le-am bagat sub perna.
Ce sincronizare. Exact atunci a venit si Reha sa ma intrebe daca vin la cina.

Ceasul indica 00:00 si chiar nu aveam somn. Mi-am scos micuta lanterna de urgente din sertar si mi-am cautat fotografia.
M-am concentrat asupra lui si dupa aproximativ un minut....l-am vazut intr-un apartament cu..o fata bruneta. Se sarutau..si...oh, fir-ar...M-am desprins din imaginile alea si am iesit pe usa val-vartej. Vroiam sa ies afara si sa iau o gura de aer.
In precipitatia pasilor mei m-am busit de cineva. Nu am vrut sa imi ridic ochii sa vad cine e, pentru ca nu vroiam sa imi vada lacrimile.
-Hei, ce-i cu tine aici? Era vocea lui Dominic.
-Vreau sa iau o gura de aer.
-Plangi?
-E asa de evident?
-Suspinele te dau de gol. Spunandu-mi asta jur ca simteam ca zambeste, dar nu mi-am ridicat capu, si am continuat sa merg.
-Te deranjeaza daca iti tin companie?M-a intrebat.
-Te deranjeaza daca nu sunt o companie buna?
-No problemo.
Am continuat sa mergem agale prin curte. Vantul rece si atmosfera umeda imi facea pielea de gaina si dintii mei mai aveau un pic sa clantane. Ne-am asezat pe o banca si amintindu-mi imaginile pe care le vazusem, iar am inceput sa bocesc. Nu mai puteam nici respira.
-Ce s-a intamplat?
-L-am vazut...era cu una..si nu stiu cum e posibil...nu are cum...eram suflete pereche....imi e asa dor de el...Am spus printre randurile de lacrimi si suspinele dese.
Mi-a luat capul in maini, asezandu-mi-l pe peptul lui si m-a imbratisat. Continuam sa plang.
-Te vei descarca asa. Mi-a spus pe un ton incet.

Nu stiu cat am mai stat, dar dimineata urmatoare cand m-am trezit ma usturau ochii si ma durea gatul. Probabil iar nu dormisem bine pe perna. De fapt, normal ca nu dormisem bine, din cauza numeroaselor cosmare. Cine era aia? Cand s-au intalnit? Cum era posibil? Nu ma mai iubea? Oare ce i-au spus despre mine?
M-am indreptat spre baie.
Stateam in fata oglinzii nemiscata. Parul imi era fooarte ciufulit si ridicat in sus, ochii imi erau rosii,iar cearcanele de 3 metrii nu aratau deloc bine si ma faceau sa ma simt si cum eram: o mare proasta zombie si fara vlaga-n ea.
Mi-am facut un dus rapid si m-am dus sa il caut pe Michael.
Era in bucatarie, mancand un mar.
-Ce e cu fata aia pe tine? Zici ca esti moarta.
-O, dar vai, Michael, stii? Nici nu m-am uitat in oglinda.Reluandu-mi vovea calma, am adaugat: Stiu ca arat naspa, nu trebui sa imi spui si tu. Azi nu am chef de nimic. Vreau sa stau in camera la mine si sa nu ma bata nimeni la cap. Se poate?
-Bine.
Stiam ca nu ii convenea, dupa figura pe care o afisase pe chip, dar era mult mai bine asa decat sa ma certe si sa darame cladirea cu zbieretele lui aspre si dure.
Mi-am mancat portia de cereale si m-am dus in camera.
Gandurile iar nu imi dadeau pace, asa ca am iesit sa ma plimb. M-am dus pe o aripa a clinicii in care erau doar sali de mese, camera media cu tv si radio, unde erau si tablouri expuse. Nici eu nu stiam ce ratacesc pe acolo, dar cand i-am vazut poza, am stiut. Tabloul cu rama rosie sangerie arata un chip imbatranit, un om la vreo 60 si ceva de ani, ochi caprui verzui, cu un par minunat de des la varsta sa, dar carunt. I-am memorat bine chipul si m-am retras in camera.
Ajunsa, m-am concentrat asupra lui si in cele din urma s-a materializat in fata mea un barbat robust, de vreo 1,88,cu acelasi chip ca din tablou.