Dark Side of my Soul 7

Incepusem sa ma obisnuiesc cu durerea, dar in aceasta seara nu a venit Derek. I s-o fi intamplat ceva? rasuna mintea mea nebuna. Cand toata lumea deja dormea prin cartier, am iesit la o "gustare" prin cea mai apropiata padure.
Gandurile se anapusteau asupra mea iar.
 Imi aduceam aminte cand m-a vazut mama prima data dupa transformare roscata si i-am spus ca m-am vopsit. Apoi m-a intrebat daca mi-am luat si lentile de contact, caci din ochii de caramel inchis s-au facut verzi, si i-am spus ca da. O iubeam mult pe mama, dar nu vroiam sa ii zic adevarul. Ar fi mult prea crud. Inca sunt fetita ei de 16 ani si prefer sa raman asa. Ceea ce ma bucura e ca nu prea vorbim mult una cu cealalta, din cauza serviciului ei.
Dupa 3 iepuri si o vulpe ma simteam mult mai bine. Bonnie imi spusese ca pot lua din spitalul mamei ei rezerve de sange, explicandu-mi ca au o paza proasta si nimeni nu si-ar da seama daca vor lipsi cateva, dar i-am spus ca prefer sa ma hranesc....asa.

La intoarcere am luat-o pe jos. Imi placea linistea strazilor si aerul curat de noapte.
O silueta mi-a atras atentia. Imi parea asa cunoscuta. Era de barbat de vreo 1, 77, imbracat intr-o geaca neagra si blugi.
-Elisabeth a mea...
Am inghitit in sec.
-Eric...
Speram ca picoarele sa imi asculte ordinul de a fugi.
Dupa vreo 70 de metrii parcursi spre padurea de departe intr-o clipa, m-am prabusit pe El. Fir-ar, mai batran ca mine, original, puternic, mai rapid.
Am inchis ochii sperand sa plece fara sa imi faca nimic. I-am deschis si chiar nu mai era. Un gand s-a prelins ca fulgerul. Mama.
In 3 secunde eram in fata casei. Era pustiu de liniste. Veioza din camera mea, era inca data drumul. In camera mamei era intuneric, la fel si in sufragerie. O neliniste mi-a stapanit mintea. Mamei i s-a intamplat ceva, simteam asta. Am pasit in casa cu grija si silentioasa ca o felina. Un miros imbietor m-a acaparat instantaneu. Ochii imi ardeau, la fel si gatul. M-am lasat purtata in camera mamei, de unde se simtea acel miros criminal.
Imaginea socanta m-a facut sa ma arda gatul si mai tare. Dar imi lasa si gura apa. Dar era mama.
-Mama...
Am pasit incet spre ea. Pozitionata pe pat, cu gatul taiat, in balta sangerie lacrimile si-au facut simtita prezenta. Am fugit la ea.
-Mama, nu...te rog eu , nu...Nu, nu,nu. Te rog, nu ma lasa, mama. Nu ma lasa si tu...te rog.
Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie. Ca i se intampla mamei. Cu ce a gresit? De ce? De ce ea?
Mintea mi-era tulbure.
Un zgomot mi-a atras atentia, la parter. Am lasat trupul neinsufletit jos, pe pat si am coborat in liniste.
M-am anapustit asupra intrusului, lovindu-l zdravan de perete. Mi-am pus mana peste gatul lui si l-am tras intr-o parte. Mi-am infipt coltii violent in el. Mirosul mentei ma cuprinse in vraja. Mi-am desprins gura de el si mi-am dat seama ca era Derek.
-Iarta-ma.
-Ce s-a intamplat? A intrebat ignorandu-mi iertarea.
-Mama...am spus printre suspine...e sus. Moarta....
Am ramas imobilizata in acel loc, fara sa mai misc un deget. Derek s-a dus ca fulgrul sus si peste cateva minute care mi s-au parut vesnice s-a intors.



Dupa 5 zile
-Hai, Lzzye. Vom intarzia la scoala daca nu te...
-Gata, Bonnie. O sa ajungem la timp. Mantener la calma, amiga.
-Ai inceput sa vorbesti si spaniola acum, amiga?
-hmm...trebui sa imi ocup timpul cu ceva.
-Doamne, inca nu imi vine sa cred ca mama ta este moarta si ca Eric a ucis-o. Cum poate sa iti faca asta?!
-Nu stiu. Stiu doar ca o voi razbuna. Acestea fiind spuse, hai la scoala.
Derek ne astepta in fata casei rezemat pe un lucios si proaspat vopsit rosu Chevrolet Corvette.
-Wow, nu am crezut ca iti plac caii de curse lungi, Derek. A mimat bucuroasa ca un iepuras Bonnie.
-Ignor-o, asa este ea de dimineata. In orice caz, ce este cu tine? L-am intrebat.
-Ce sa fie cu mine?
-Inca nu mi-ai spus de ce nu mai trebui sa ma omori in fiecare seara. Ce s-a intamplat?
-Oh...asta. Pai...Eric a aparut. Acum Ordinul asteapta momentul potrivit sa il striveasca ca pe un gandac.
Uneori chiar ma speria cand vorbea asa. Imi placea mult de el. Si ma ajuta mult. Mai ales dupa moartea mamei.

POV DEREK => In urma cu 6 zile

-Va rog, nu ma izgoniti. Ce am facut?
Desi stiam din ce cauza ma vor izgonii vroiam sa aflu de la Ordin.
-Te-ai indragostit de fiica unui demon. Nu tolaram asa ceva.
-Dar nu m-am indragostit de ea. Nu am cum. Trebuie sa ma credeti.
-Nu mai incape indoiala. In mod oficial esti izgonit din Rai. Pedeapsa pe care o vei cara, este sa elimini orice seaman de al ei si familiei sale. Toti cei inruditi cu o fiinta fara de suflet sunt exact de acelasi tip ca ea. Vei incepe cu familia sa.

Doamne, de ce primesc asta? Nu vreau sa ii omor pe cei indragiti de ea. O iubesc si nu vreau sa sufere. Si singura ei familie este...doar..mama ei.