19 noiembrie 2011

Supernatural Story of my Life 20

Mosuletul din fata mea parea a fi domnul din tablou. Am ramas cu gura cascata, pentru ca era singura mea invocare de foarte mult timp.
-Ce vrei,copila?
-T-tu esti....
-William Raymond, tatal lui Dominic Raymond si Michael Raymond. Iar tu esti o seminecromanta.
Pentru prima data in viata nu stiam ce sa ii zic. Ramasesem cu o uimire pe fata si ma alesesem cu ganduri albe-n cap.
-Pentru ce m-ai chemat? M-a intrerupt barbatul robust.
-Michael avea nevoie sa fac asta, sa va...invoc...si cum nu am crezut ca as putea, am zis sa incerc, dar el nu este aici.
-Nu-l chema. Cum ai ajuns, copila draga?
-In urma unui accident si se pare ca m-au ....."cules". Dar se pare ca asta e o clinica de supranaturali, in nici un caz de exercitii fizice si yoga, am rostit mai pentru mine.
-Scoate-ti chip'ul. Astia te controleaza. Vezi doar ce vor ei sa vezi. Nu sunt prosti.
Inainte sa mai deschid gura a disparut. Ahh, uram cand faceau asa. La fel ca Shelby si..Hector. Ce o mai face Hector? Si ce a vrut mosu' sa zica?

Dimineata cand m-am trezit ma simteam foarte bine, asa ca trezirea mea a fost mult mai devreme. Mi-am facut "ritualul" si am coborat jos.
Mi-am desfacut cerealele mele si am turnat lapte. Am mancat, apoi am aruncat ce mi-a ramas. Un ambalaj de pastile mi-a atras atentia. E scarbos sa umblii in gunoi, dar curiozitatea mea e mai puternica. Am luat-o. Pe ea scria Lytrexinom. Erau pastile, sau cel putin au fost. Nu mai auzisem acest nume. Pe hol vocea vioaie a Erikai se auzea.
-Zicea Mike ca azi mergem in oras.
-Si cine mai vine? Intreba Stev.
-Eu, Reha, tu, Roby, Mike si Xavier.
-Kate si Dominic nu?
-Nu....Vocea Erikai s-a stins cand m-a vazut. Hei, ce faci asa de dimineata p-aici?
-M-am trezit devreme. I-am raspuns sincera,  strecurandu-ma pe langa ei sa plec.
Furiasa, ma indreptat spre curte. Era sambata si se nu se faceau execrcitiile si toate alea, din fericire. Un marait mi-a scapat printre buze, cand mana lui Dominic mi-a apucat bratul incordat.
-Wow, draga, mai destinde-te.
-Dominic, nu am chef sa iti versi glumele de un sarcasm prost inventat asupra mea, ok? M-am invartit pe calcaie si mi-am continuat drumul, de data asta facand pasi mai micuti, dar patrandu-mi viteza. Mi-am infundat mainile in buzunarele hanoracului Nike gri deschis si mi-am strans degetele in pumni, aproape taindu-mi pielea palmei din cauza foliei de pastile.
-Ce s-a intamplat? M-a itrebat, de data aceasta cu un glas mult mai tandru.
-Practic nici eu nu stiu. Probabil din cauza ca am auzit discutia Erikai cu Stev, cum ca ar iesi p-afara. Eu nu stiu de ce nu pot sa ies, iar tu banuiesc ca trebui sa ma pazesti, desigur. Deci in concluzie ramanem doar noi.
-Si vroiai sa iei?
-Tu ce crezi, desteptule? M-am saturat in colivia asta. Nici macar nu e de aur....un zambet mi-a acaparat buzele uscate.
Mi-am trecut limba peste ele si mi-am muscat-o pe cea de jos. Nu stiam saca sa ii spun sau nu despre descoperirea mea. Pana la urma mi-am luat inima-n dinti.
-Stii ce's astea? I-am intins folia.
-Lytrexinom, a repetat. Unde le-ai gasit?
-In gunoi. Adica...erau acolo, dabea puse, nu ca as fi zgarmat in el. Culoarea rosie mi-a atras atentia. Vreau sa stiu ce sunt si pentru ce sunt.
-Sunt pastile.
-Logic, doar nu sunt gume de mestecat,Dominic. Pentru ce?
-Pentru....De ce vrei sa stii?! Nici nu am voie sa vorbesc asa cu tine. Nici nu ar trebui sa vrei sa stii ce sunt astea si pentru ce sunt. Michael o sa inebuneasca daca afla ca stii....
-Nu s-ar intampla asta daca nu va stii...nu trebuie sa stie. Pentru ce sunt?
-Blocarea puterilor. Dupa cum stiu ca ti-ai dat seama de cand ai venit aici, suntem mai speciali, ti-am zis. Astea ti-au fost adminitrate tie. Pentru ca nu stii inca cum sa iti folosesti darul. Astea ti l-au echilibrat.Impreuna cu chip'ul.
-Asta unde dracului mai e pus?
-Aici. Mi-a luat mana intr-a lui si mi-a aratat pe partea interioara a bratului.
Okeyyyyy. Asta e ciudat. Chip'urile nu se pun la ceafa..sau in cap...sau... eu stiu?! Dar in mana??
-Mai am o intrebare. Cand mi se administreaza aceste pastile? L-am intrebat.
-In micul dejun.







Scurt. stiu, stiu, stiu. Dar ce sa fac? Scoala imi ocupa timpul si imi ia inspiratia.
Ma gandeam sa il las deoparte si sa ma ocup de celalalt fic si cel de pe blogul celalalt. ( Marah's stuff ) Ce parere aveti?
Sau...daca aveti vreo idee puteti sa mi-o spuneti. Jur ca va voi pastra numele de autor :) 


Yours,
Marah

Un comentariu: