V-am facut sa asteptati atat capitolul 19 din SLL si spun vinovata, spre rusinea mea, ca nici acum nu l-am adus. Sper ca maine sa il pun. In schimb....va dau personajele ''clinicii''. Sper ca nu ati pierdut firul povestii...dar sa vadem cate capitole vor iesi.

Sper ca personajele sa fie cat de cat acceptabile si imi pare rau ca le-am bagat iar dupa postare, dupa ce cred ca v-ati facut o imagine proprie a lor.


                                                                                                      Yours,
                                                                                                       Marah.



Supernatural Story of my Life 18

Trecuse o luna de cand stateam aici.  Dominic imi povestise ca tatal lui contruise aceasta clinica pentru ajutarea celor ca noi. Aflasem ca avea puterea telekinetica si ca nicodata nu putea sa imbatraneasca, asta pentru ca I s-a administrat o substanta a carei “reteta” numai tatal sau o stia, care acum era mort. Stev avea puterea pirokineziei, adica de controla focul, Rob era clarvazator, Michael putea schimba vremea, Erika putea gasi orice supranatural ,Xavier putea vindeca orice rana cu ajutorul mintii si Reha putea creea iluzii optice si vise.

Ma mai acomodasem aici si ma relaxasem destul de mult.Asta pana cand intr-o dimineata am coborat jos, dupa rutina mea de dimineata. Le-am auzit vocea lui Stev si Erikai.

-Nu intelegi?Ea nu stie de chip. Si nici nu trebuie, asa ne-a spus Michael.Am auzit vocea Erikai rostite la Stev.

-Dar trebuie sa stie. Si spune-i Lui Reha sa nu ii mai inventeze vise. Nu vezi ca are momente cand se intristeaza? Nu ii mai faceti atata rau. Si asa, din puncul meu de vedere ma simt vinovat pentru ca sta aici..

-Haide, Stev, nu trebuie sa te simti cu nimic vinovat. La cererea lui Michael sta aici. Si cu chip'ul…hai sa nu ii zicem nimic deocamdata…in plus, la fel ca pe noi toti, ne ajuta sa echilibram puterile noastre. Fara el ar fi o armata de fantome zombie din cauza ei…si nu i-ar face deloc bine.

Chip? Zombi? Mi-a sarit tandara si am intrat peste ei.

-Vreau chiar acum sa imi explicati ce-s cu chip'urile astea, cand mi s-a pus porcaria asta si care e treaba cu visele. Le-am cerut cu vocea indiferenta, in timp ce imi puneam un pahar cu lapte.

-Aaa..pai..noi…nu ar trebui…stii…mai bine il intrebi pe Michael. Hai, Stev.

Stev nici nu apucase sa spuna nimic, desi stiam ca vrea sa imi spuna adevarul, dar din cauza Erikai care il trase dupa ea…iar am ramas singura cu gandurile mele si cu confunzia plutindu-mi in cap.

Pe la ora trei am facut alergari, ceea ce mi-a dat sansa perfecta sa vorbesc cu Dominic. El era foarte sociabil si m-a ajutat mult asa ca eram sigura ca imi v-a spune ce vroiam sa stiu.

-Hei..ai cateva minute libere? Vreau sa vorbim ceva, ce pun pariu ca numai tu stii. I-am spus in timp ce incercam sa imi prind parul intr-un elastic larg.

-Ok. Ma duc sa-mi fac un dus si ne vedem la copac.

Copacul era un fel de punct de intalnire pentru cei ce vroiau sa vorbeasca ceva important cu cineva si nu vroiau sa fie deranjati. Practic, acela era si locul meu preferat, pentru ca acolo imi insiram gandurile pe o sfoara imaginara si incepeam sa le aranjez.

Dupa aproximativ 15 minute ajunse si el.

-Deci..ce vroiai sa vorbim?

-As vrea mai multe explicatii si detalii despre chip'uri.

-Ce fel de chip'uri?

-Cele din capul meu si capul celorlalti.

-Ohh…astea. Pai…vezi tu..sunt pentru echilibrul mental si pentru ca puterile noastre sa nu devina incontrolabile. Inainte cand Michael nu il avea, creea furtuni si uragane…Reha si-a omorat propia mama din greseala pentru ca a creat…mama ei planta un copac si sapase o groapa, iar in ea lasase lopata. Reha nu si-a dat seama cand si-a imaginat ca groapa era la o distanta de vreo 5 metrii si mama ei cum era influentata de puterea ei, nu a putut sa realizeze ca groapa era la chiar un metru de ea. Impiedicandu-se de o piatra, a cazut direct in lopata si…a murit pe loc. Stev… a incediat casa parintilor in care locuia cu sora sa de 13 ani si a murit..apoi spitalul in care a fost internat a pierit in flacari... Michael cand era mic se “juca” cu furculite si cutite zburatoare, pana cand tata a fost injunghiat. Nu stiu daca stii dar eu si cu el suntem frati.

-Nu stiam…Ma rog, lasand asta la o parte. Acum o luna, Michael mi-a spus ca v-a trebui sa va ajut la ceva, dar niciodata nu mi-a spus. Poate imi spui tu?

-Niste stramosi au fost ingropati aici, la fel ca niste prieteni, la fel ca si tata. Michael vroia sa iei legatura cu tata…

-Bine. I-am taiat-o eu.

-Serios? Mike nu a avut tupeul sa te intrebe si nici nu isi gasea cuvintele.

-Nu conteaza. Va ajut, numai cu o conditie.

-Sigur. Care?

-Ve-ti afla la momentul respectiv.

Imi pare rau ca acest capitol a fost asa scurt, dupa o lunga perioada in care nu am mai postat, dar nu imi voi cauta scuze. Nu am avut nici idei si nici inpiratie pentru a mai scrie, de aceea imi cer scuze ca este asa saracacios...

Dark Side of my Soul 5

  S-a ridicat spunandu-mi ca s-a sunat pentru pauza.

-Stai. Am strigat spre el.

-Vei afla mai multe la momentul respectiv.

M-a bagat in ceata mai rau ca inainte. Ce vroia sa zica? Cine era el? Ce era? De unde ma cunostea? A spus ca facem parte din familie. Sigur, asta era. Era vampir. De aceea mi-a spus si de acel sange artificial. Si asta de unde era? Unde se gasea? Off, nenorocitul de Eric nu-mi lasase nici un manual de intructiuni.Dar mi-era al naibi de dor de el, imi lipsea drogul dulce de pe buzele lui.

* * *

Mi-am zis sa incep sa-mi termin temele, daca la televizor nu era nimic care sa-mi capteze atentia. M-am dus sus si mi-am luat cartile. Am uitat sa mentionez de sentimental de urmarire? Nu, nu am uitat, doar ca incercam sa-l  indepartez si sa fac fiorii care nu-mi dadeau pace sa dispara. M-am uitat pe geam sperand ca acest sentiment sa se evapore, dar mare mi-a fost surprinderea cand in dreptul geamului l-am vazut pe misteriosul baiat de la scoala. Si..levita…ajutat de aripile mari din spate. Mi-am frecat ochii parca incercand sa fac sa dispara ceata de pe ochi, dar nu, el era, vedeam clar asta. Ce dracu? Dar arata perfect cu parul lui brunet, cu ochii profunzi in care in acest moment eram…pierduta.

-Ce nai….Doar atat am putut sa scot pe gura, caci toate sunetele si cuvintele mi-au fost zmulse de durere cand imi….scoase inima din piept. Ochii mi s-au umplut de lacrimi pana le-am dat drumul. Nu mai suportam. Nu ma durea foarte rau, dar ma durea sufletul.

S-a uitat la mine cu ochii indurerati, stiind ca mi-a luat toata puterea de a mai scoate un cuvant cand mi-a scos inima din mine. Inima mea era in mainile sale, realmente. Inainte sa mai scot vreun cuvant a si disparut. Doar am clipit si el a disparut. Nu ma simteam bine, dar nici nu crapeam de durere, lucru ce m-a dezamagit. M-am intins pe pat, intr-o balta de sange. Se scurgea din mine toata vlaga, picatura cu picatura. Incet mi-am inchis ploapele negandindu-ma la ce v-a urma sau daca mama ma v-a vedea asa.

M-am trezit in balta cea mare de sange din pat. Eram inca in pantalonii de ieri si in topul kaki, dar erau murdare, parul avea sange inchegat si uscat, iar pe fata imi erau lacrimi, la fel de uscate. Mi-am tarat picioarele alene in baie intrand in dus si dand drumul la apa. Ma revigora atat de tare. Mi-am pus mana in dreptul inimi. Rana se vindecase deja, dare eram goala. Acum chiar nu mai aveam inima.

Nu stiu cat era ceasul, dar stiu ca vocea lui Bonnie se auzea de pe strada. Injura pentru ca nu ii raspundeam la telefon, asa ca mi-am dat seama ca a venit dupa mine, cand a batut la usa. Nu am bagat de seama, dar se pare ca mama ii spusese ca m-am trezit probabil si ma pregatesc. M-am dus si mi-am luat lenjeria de pat si am bagat-o in cada umpluta cu apa. Am morfolit-o de cateva ori si am lasat-o acolo, punand un celofan peste ea, apoi am auzit-o pe mama strigandu-ma si spunandu-mi ca Bonnie e aici. M-am dus spre dressingul meu si mi-am ales pentru azi lenjeria intima sa fie roz, sutienul asortandu-se cu maieul portocaliu-rozaliu cu un smile in partea dreapta, apoi mi-am luat jeansii bleu si tenesii negrii. M-am machiat putin si mi-am pieptanat parul, lasandu-l ud pe spate. Mi-am infascat geaca si mi-am bagat materiile pentru azi cu rapiditate in rucsac.

-Hei, am auzit ca ai venit sa ma iei.

-Corect, Liz, si ai lasat-o pe Bonnie sa te astepte. Fi mai responsabila, fetito. Unde ti-e capul? Mi-a spus mama.

M-am dus langa Bonnie pe scaun in timp ce mama imi pregatea micul dejun, cereale.

-Hei, s-a intamplat ceva? Arati…obosita, ceea ce e ciudat. Mi-a spus Bonnie, soptind.

-S-au intamplat mai multe. Iti povestesc pe drum.

Dupa ce mi-am terminat micul dejun am chicotit la mama care spunea ca nu mai am de ce sa vomit, pentru ca de data asta nu a mai gatit nimic.

2 ore s-au dus repede. Urmatoarea ora o aveam impreuna cu Bonnie ceea ce m-a linistit. Ii povestisem toata intamplarea cu …ciudatul de aseara si i-am mai spus ca acum trebuia sa fiu moarta. Ian imi spusese ca daca vampirilor li se infig tepuse din lemn este mortal, la fel ca scoaterea inimii din piept. Dar se pare ca la mine nu era asa. Ora de chimie a trecut rapid si ma bucuram ca urmatoarea ora aveam biologie. Eram in aceasi ora cu ucigasul meu pe care nu l-am zarit la scoala.

M-am grabit spre clasa, sperand sa-l vad….si era acolo…banca a 4-a la fereastra. M-am indreptat spre el cu pasi rapizi dar Fabiolla ajunsese deja in dreptul lui.

-Hei, dulceata, e liber aici?

-Nu, nu e liber, Fabiolla. I-am spus lasandu-mi rucsacul pe scaun. El doar cascase ochii mari si albastrii la mine de m-a bufnit rasul.

-Tu…esti…

-Da, aici. Sincera sa fiu, nici nu stiu de ce am ramas in “viata”. I-am soptit mimand ghilimelele si asezandu-ma comod e scaun.

-Wow….

-Hmm…deci cum te numesti tu, baiatule misterios? Nu as vrea sa te strig pe aici ucigasul meu personal. I-am mai spus razand in hohote, fericita ca profu’ nu ajunsese inca.

-Ma numesc Derek. Derek Malcom.

-Incantata. Elizabeth Blackso, dar prefer Liz sau Lizzye. Si ce esti tu, Derek? Vampir cu aripi? Zan(zana)? …Chiar nu-mi explic.

-Inger trimis. A spus pufaind cuvantul “trimis” printr-un ras amar.

-Trimis? Sa ma omoare?

-In fiecare zi dupa apusul soarelui.

Am ramas perplexa. Adica in fiecare zi, seara, trebuia sa ma omoare?

-Wow….si in acelasi mod?

-Da. Stii…dar stai linistita, putem fi prieteni in cursul zilei. Nu o lua personal. Mi-a luat mana intr-a lui, linistindu-ma.



1000

Vaaiii.... Dabea acum am vazut ca am facut 1000 de vizualizari si ceva....va multumesc mult de tot. Sunt asa bucuroasa..Si daca a fost ziua pozelor...am sa mai las cateva

Astea chiar ma reprezinta:)))

La fel si asta



Breaking Dawn :X:XLove

Ok:)) stiu ca asta e deja disperare, dar ii ador. Ador personajele acestea si ador filmele si cartile!

tot frumoasa e :))

buun

si mai bun

 ^_^ ^_^ ^_^

soooooo cuteeeee

Cateva imagini dragute

ok...mdeci, cum nu mai am nici o idee pentru continuari, m-am gandit sa postez cateva poze care le-am gasit pe site-uri si care mi-au placut mult. Am vrut sa le impartasesc cu voi. Vremea asta ar fi trebuit sa imi dea idei si inspiratie, dar na'...n-am ce sa fac ...Vizionare placuta! Pupici!!

<3 <3

<3

Sper ca v-au placut!