Dark Side of my Soul 5

  S-a ridicat spunandu-mi ca s-a sunat pentru pauza.

-Stai. Am strigat spre el.

-Vei afla mai multe la momentul respectiv.

M-a bagat in ceata mai rau ca inainte. Ce vroia sa zica? Cine era el? Ce era? De unde ma cunostea? A spus ca facem parte din familie. Sigur, asta era. Era vampir. De aceea mi-a spus si de acel sange artificial. Si asta de unde era? Unde se gasea? Off, nenorocitul de Eric nu-mi lasase nici un manual de intructiuni.Dar mi-era al naibi de dor de el, imi lipsea drogul dulce de pe buzele lui.

* * *

Mi-am zis sa incep sa-mi termin temele, daca la televizor nu era nimic care sa-mi capteze atentia. M-am dus sus si mi-am luat cartile. Am uitat sa mentionez de sentimental de urmarire? Nu, nu am uitat, doar ca incercam sa-l  indepartez si sa fac fiorii care nu-mi dadeau pace sa dispara. M-am uitat pe geam sperand ca acest sentiment sa se evapore, dar mare mi-a fost surprinderea cand in dreptul geamului l-am vazut pe misteriosul baiat de la scoala. Si..levita…ajutat de aripile mari din spate. Mi-am frecat ochii parca incercand sa fac sa dispara ceata de pe ochi, dar nu, el era, vedeam clar asta. Ce dracu? Dar arata perfect cu parul lui brunet, cu ochii profunzi in care in acest moment eram…pierduta.

-Ce nai….Doar atat am putut sa scot pe gura, caci toate sunetele si cuvintele mi-au fost zmulse de durere cand imi….scoase inima din piept. Ochii mi s-au umplut de lacrimi pana le-am dat drumul. Nu mai suportam. Nu ma durea foarte rau, dar ma durea sufletul.

S-a uitat la mine cu ochii indurerati, stiind ca mi-a luat toata puterea de a mai scoate un cuvant cand mi-a scos inima din mine. Inima mea era in mainile sale, realmente. Inainte sa mai scot vreun cuvant a si disparut. Doar am clipit si el a disparut. Nu ma simteam bine, dar nici nu crapeam de durere, lucru ce m-a dezamagit. M-am intins pe pat, intr-o balta de sange. Se scurgea din mine toata vlaga, picatura cu picatura. Incet mi-am inchis ploapele negandindu-ma la ce v-a urma sau daca mama ma v-a vedea asa.

M-am trezit in balta cea mare de sange din pat. Eram inca in pantalonii de ieri si in topul kaki, dar erau murdare, parul avea sange inchegat si uscat, iar pe fata imi erau lacrimi, la fel de uscate. Mi-am tarat picioarele alene in baie intrand in dus si dand drumul la apa. Ma revigora atat de tare. Mi-am pus mana in dreptul inimi. Rana se vindecase deja, dare eram goala. Acum chiar nu mai aveam inima.

Nu stiu cat era ceasul, dar stiu ca vocea lui Bonnie se auzea de pe strada. Injura pentru ca nu ii raspundeam la telefon, asa ca mi-am dat seama ca a venit dupa mine, cand a batut la usa. Nu am bagat de seama, dar se pare ca mama ii spusese ca m-am trezit probabil si ma pregatesc. M-am dus si mi-am luat lenjeria de pat si am bagat-o in cada umpluta cu apa. Am morfolit-o de cateva ori si am lasat-o acolo, punand un celofan peste ea, apoi am auzit-o pe mama strigandu-ma si spunandu-mi ca Bonnie e aici. M-am dus spre dressingul meu si mi-am ales pentru azi lenjeria intima sa fie roz, sutienul asortandu-se cu maieul portocaliu-rozaliu cu un smile in partea dreapta, apoi mi-am luat jeansii bleu si tenesii negrii. M-am machiat putin si mi-am pieptanat parul, lasandu-l ud pe spate. Mi-am infascat geaca si mi-am bagat materiile pentru azi cu rapiditate in rucsac.

-Hei, am auzit ca ai venit sa ma iei.

-Corect, Liz, si ai lasat-o pe Bonnie sa te astepte. Fi mai responsabila, fetito. Unde ti-e capul? Mi-a spus mama.

M-am dus langa Bonnie pe scaun in timp ce mama imi pregatea micul dejun, cereale.

-Hei, s-a intamplat ceva? Arati…obosita, ceea ce e ciudat. Mi-a spus Bonnie, soptind.

-S-au intamplat mai multe. Iti povestesc pe drum.

Dupa ce mi-am terminat micul dejun am chicotit la mama care spunea ca nu mai am de ce sa vomit, pentru ca de data asta nu a mai gatit nimic.

2 ore s-au dus repede. Urmatoarea ora o aveam impreuna cu Bonnie ceea ce m-a linistit. Ii povestisem toata intamplarea cu …ciudatul de aseara si i-am mai spus ca acum trebuia sa fiu moarta. Ian imi spusese ca daca vampirilor li se infig tepuse din lemn este mortal, la fel ca scoaterea inimii din piept. Dar se pare ca la mine nu era asa. Ora de chimie a trecut rapid si ma bucuram ca urmatoarea ora aveam biologie. Eram in aceasi ora cu ucigasul meu pe care nu l-am zarit la scoala.

M-am grabit spre clasa, sperand sa-l vad….si era acolo…banca a 4-a la fereastra. M-am indreptat spre el cu pasi rapizi dar Fabiolla ajunsese deja in dreptul lui.

-Hei, dulceata, e liber aici?

-Nu, nu e liber, Fabiolla. I-am spus lasandu-mi rucsacul pe scaun. El doar cascase ochii mari si albastrii la mine de m-a bufnit rasul.

-Tu…esti…

-Da, aici. Sincera sa fiu, nici nu stiu de ce am ramas in “viata”. I-am soptit mimand ghilimelele si asezandu-ma comod e scaun.

-Wow….

-Hmm…deci cum te numesti tu, baiatule misterios? Nu as vrea sa te strig pe aici ucigasul meu personal. I-am mai spus razand in hohote, fericita ca profu’ nu ajunsese inca.

-Ma numesc Derek. Derek Malcom.

-Incantata. Elizabeth Blackso, dar prefer Liz sau Lizzye. Si ce esti tu, Derek? Vampir cu aripi? Zan(zana)? …Chiar nu-mi explic.

-Inger trimis. A spus pufaind cuvantul “trimis” printr-un ras amar.

-Trimis? Sa ma omoare?

-In fiecare zi dupa apusul soarelui.

Am ramas perplexa. Adica in fiecare zi, seara, trebuia sa ma omoare?

-Wow….si in acelasi mod?

-Da. Stii…dar stai linistita, putem fi prieteni in cursul zilei. Nu o lua personal. Mi-a luat mana intr-a lui, linistindu-ma.