Dark Side of my Soul 4

     Zile intregi stateam sa ma gandesc ce voi vana data viitoare. Printre numeroasele mele victime au fost si cainele nenorocit al batranei Eveline si multe alte animale domestice. Bonnie ma ajuta foarte mult cu sprijinul moral. Scoala incepea peste o saptamana si eu eram disperata. Puteam sa ma abtin si sa imi tin in frau setea, dar….colegi noi? Persoane noi? O multime de litrii intr-o clasa?

       * * *

Inca 3 zile si imi vedeam vechii si noii colegi. Eram in aceasi scoala cu Bonnie asa ca ma simteam mult mai bine.

Cumparaturi, tinute noi, accesorii, parfumuri si tot felul de lucrui noi. Numai asta am stiut 3 zile la rand. Prietena mea m-a tarat si in cel mai minuscul magazin din oras.Ajunse acasa, fiecare aveam cate 20 de pungi arhipline cu lucruri noi. Mama a tinut de traditia sa purtam o discutie mama-fiica legata de sex si baieti. Cum m-a vazut retrasa si vomitand tot ce mancam in ultima perioada…si eu as fi crezut ca poate am ramas insarcinata. Dar stiam prea bine ce am. Vampirism. Mda…cum as fi putut sa ii explic asta dragei mele mame? Pun pariu ca si-ar fi luat geanta si ar fi rupt-o la fuga cu un picior din masa de lemn dupa ea, asta pentru orice eventualitate. Dar nu, nu am sa imi stric relatia cu mama mea, mai ales ca nici nu prea ne vedem, decat la cinele plictisitoare la care ne intrebam ce am facut ziua si pe urma ne ducem fiecare in camera sa, la somn. Ea, pentru ca eu ies afara si cutreier strazile goale. Pana acum nu am muscat pe nimeni si nici nu am s-o fac.

Restul saptamanii a trecut pe nesimtite.

 

Adierea calda de toamna imi relaxa chipul. Nu intelegeam de ce, dar ma simteam bine, usurata. Eram…bine. Un mesaj m-a facut sa tresar la auzirea vibrarii sale.

“In zece minute vin sa te iau. Bonnie.”

Mi-am ales un top lejer kaki si jeansii mei preferati inchisi la culoare si mulati. Din numeroasele perechi de tenesi mi i-am ales pe cei cu negru, cateva bratari subtiri, si cerceii discreti. Parul mi l-am lasat liber, nesuportand sa stau cu el prins in zielele racoroase.

Ne-am pierdut prin multime. Hmm…aroma dulce-sarata. Gura mi s-a umplut cu gust de fiere.

 -Esti bine? M-a intrebat o voce de baiat. Am ridicat ochii spre el, apoi gingas mi-a zambit. Hei....te simti bine?

-ă? Eu..da..mersi…sunt bine…sunt cu Bo…apoi m-am uitat in jur si am realizat ca nu era langa mine. Cand plecase?. Am reluat propozitia cand i-am vazut privirea nedumerita a baiatului. Eram cu prietena mea. Ma duc sa o caut. Ne vedem.

L-am lasat in urma si m-am dus in cautarea ei. Incercam sa ma concentrez numai pe mirosul ei, dar mirosul de tigari a curvei de Fabiolla era pretutindeni si parfumurile tari ale baietilor de “gasca” erau ingrozitoare. Intr-un final i-am zarit parul blond si m-am dus spre ea.

-Hei, unde ai disparut asa? Credeam ca doar eu ma pot “teleporta” asa.

-Uite,Liz, avem aproape toate cursurile impreuna. Nu-I asa ca e tare?

-Iuhuu. Am incercat sa zambesc dar adevarul era ca ma bucuram mai mult decat lasam sa se vada.

Seara iar. A mai trecut o zi. Oare maine cum v-a fi?

Bineinteles ca noaptea am golanit strazile asa ca dimineata eram la geamul prietenei si colegei mele.

-Gata de scoala, vampirito?

-Cum poti sa fii asa bine de binedispusa cand eu vulcanizez toti nervii?

-De ce?

-Pentru ca vom sta 6 ore la liceu, cu peste o suta de litrii de sange care pulseaza si pulseaza si se misca cand o privire ii e data unei fete de un baiat.

Ce plante erau? Habar nu aveam. Profa de biologie trancanea doar pentru ea si incercam absenta sa iau notite. De ce ma chinuiam? Erau doar niste mazgalituri pe foaie.

-Stii? Poate ar trebui sa incerci cu sange artificial. E la fel de bun.



Am lasat pixul jos, concentrandu-ma numai pe vocea celui ce mi-a zis. Era vocea aceluias baiat din curtea scolii de ieri. Stia ce sunt? Cum? De unde? Oare …nu, nu. Mi-am ridicat ochii, m-am dus scaunul mai in spate, astfel incat sa-I ating banca si l-am intrebat raspicat:

-Ce naiba bolborasesti acolo?! Vocea mea iritata a parut mult mai dura decat credeam, Bonnie intorcandu-se spre mine si vizualizand o farama de spaima in ochii mei, a mimat pe buze un: “Ce dracu’ vorbeste asta?”

-Nu este greu sa-mi dau seama ce esti. Nu ai simtit nimic deosebit la mine? Pacat, facem parte din familie.