Supernatural Story of my Life 2

Este vineri seara, asa ca am sunat-o pe Kari.
-Buna, Kari, sunt eu. Ce faci?

-Ma gandeam sa te sun.

-Uite ca am facut-o eu inaintea ta. Ce facm in seara asta?

-In club, ca de obicei. Vor veni si Augustin si un prieten de al lui. O sa o sun si eu acum pe Isy sa ii spun. 

-Ok. Mergem separat?

-Da. Vreau sa incerc noul Lamborghini de la tata. Isaya sigur v-a veni cu noul Porsche de la iubitul ei cel nou. Tu pe care ti-o iei?

-Cred ca Bugatti.

-Uuuh. Buna alegere. Vom face prapad. Venim sa te luam la 9. E bine?

-Perfect!

 Mi-am facut un dus repede, apoi mi-am cautat hainele. Pentru seara asta am ales o rochie neagra scurta, pantofi-ghetute, o poseta mica si accesorii negre cu model auriu. Ceasul indica 8:30. Mi-am ondulat parul, apoi mi-am aplicat un machiaj de seara in ton cu tinuta.

Fetele au ajuns la 8:55. Perfect. Mi-am luat cheile de la Bugatti si am iesit pe usa.

-Gata de plecare, pustoaico? M-a intrebat Isaya.

-Dap.

Ne-am urcat in masini si am plecat. Toate 3 eram de acelasi statut social, dar mie nu prea imi pasa asta.Imi placeau lucrurile scumpe, dar nu eram obsedata de ele, cum era Isaya. Se vedea ca a fost o rasfatata roz cand era mica si acum nu se lasa mai prejos. Karina era intre noi, eu fiind o fire creativa, pasnica si sociabila si cu "saracii", cum spunea Isaya.

Am ajuns la club la 10 seara. Ne faceam loc printre lume,cand am vazut ca Augustin ne facea cu mana de la masa noastra de la etaj. Sus la etaj erau mesele si un bar si jos la parter era o scena, un bar si o sala mare de dans care mereu era plina.

Augustin era un alt prieten de al nostru. Avea trasaturi tare dragute. Din cate stiam, mama lui era suedeza, iar tatal lui era corean. Blond, ochi caprui-verzui, bine facut si cu un zambet care facea si pe cel mai trist om dupa pamant sa zambeasca.

Ajunsi sus, Karina si-a facuta simtita prezenta:

-Buna, baieti!

-Buna! Doamne, fetelor, ce bine aratati in seara aceasta. Mai bine ca de obicei, adica. A spus cu un ranjet lung pe fata Augustin, apoi, gesticuland spre baiatul de langa el a adaugat: El este fratele meu, Jake.

-Frate? A intrebat Isaya surprinsa. Parca ai zis ca vii cu un prieten.

-Da. Fratele meu imi este prieten. Este vreo problema?

-Nu, bineinteles ca nu, doar ca arata superb fratele tau. Sunt sigura ca de aceea este fratele tau. Sunteti frati de frumusete, in afara de sange. A adaugat cu un zambet pe fata Isaya.

Era un tip inalt, mare, bine facut, dragut, brunet cu ochi caprui. Arata foarte, foarte bine.

-Buna! L-am salutat eu.

Apoi s-a uitat la mine si mi-a retezat-o:

-Mda.Cum zici tu.

Supernatural Story of my Life 1

             Buna! Sunt Katerina. Sau mai pe scurt Kate. Sunt satena, ochi caprui, trasaturi dragute. Viata mea? Relativ normala. Parintii mei au murit cand eu aveam 5 ani, din cauza unei curse aviatice cu ghinion. Dar a trecut, am crescut, am invatat sa traiesc fara ei si incerc sa vorbesc cat mai putin de acest fapt. Inca este dureros. Acum am 18 ani. Bunica mea -mama mamei mele- m-a crescut pana la varsta de 15 ani, dupa care a murit. Bunicul -tatal mamei mele- a murit in razboi, cand bunica avea 21 de ani si era insarcinata cu mama, deci nu l-am cunoscut. Parintii tatalui meu au murit cand tata avea 3 ani. Nu am frati sau surori, asa ca a trebuit sa invat sa traiesc singura si sa ma descurc in viata. Parintii mei au fost bogati, dar au trait umil, in conditii acceptabile. Prietenii lor de familie habar nu aveau ca erau putrezi de bogati. Toata averea imensa mi-a revenit mie dupa moartea lor, fiind singurul copil.

Am o casa pe plaja, o cabana la munte, un apartament modern in oras si 2 masini scumpe. Nu am obligatii, nu am copii, nu am iubiti, animale de casa sau probleme.Existenta mi-o castig cu tablouri pictate de mine. In unele zile sunt chemata la sedinte foto, sunt si fotograf. Imi plac joburile pe care le am, stiu ca nu sunt de viitor, dar imi ofera timp liber mult si lejer. Prietenele mele se numesc Karina si Isaya. Aproape in fiecare seara avem un club in care ne ducem de fiecare seara.Ce am eu mai deosebit ca altii? Sunt un fel de medium. Spun un fel, pentru ca nu am mai cunoscut pe cineva ca mine. De 3 ani am dat anunt in ziar si de atunci oamenii apeleaza la mine pentru a le gasi persoanele dragi rapite, disparute sau moarte. Acest "job" il am doar la cabana de la munte. In oras incerc sa duc o viata cat mai normala si incerc sa tin spiritele la distanta. Multi oameni m-au privit sceptic prima data, data fiind varsta mea frageda in ochii lor si au crezut ca imi bat joc de ei si ca mint. Dar s-au convins ca nu este asa. 

Personaje: Supernatural story of my life

Personajele principale celui de al doilea fanfic realizat de mine:

• Nina Dobrev as Katerina
• Emily Browning as Karina
• Candice Accola as Isaya
• Dimitri Belikav as Jake
• Mitch Hower as Augustin

Il voi incepe sa il postez in aceasta seara. Sper sa va placa si astept comentarii: rele sau bune, pot sa suport, ma vor ajuta sa ma perfectionez.

Personaje Inger cu chip de Demon II

Cap 11: Orice poveste are sfarsitul ei

 Dupa acel vis..In sfarsit, stiam cine e el. Stiam cine sunt eu. Imi adusesem aminte totul. Nimic nu mai imi era neclar acum. Dupa moartea lui devenisem vampir. Am fost vampir 3 ani, dar...cum de el era inca in viata, cand stiam sigur ca a murit? Cum de eu eram din nou om? Inca mai aveam intrebari de pus carora nu le stiam raspunsul.
Stiam ca in aceste momente, el stia ce gandeam. Era la mine in cap. El citind gandurile oamenilor, la inceput i-a fost greu cu mine, dar "exersand" am reusit sa putem comunica prin ganduri. A preferat sa ma astepte jos, cu ceilalti. Stiam ca ne vom recupera timpul rapit de Damian. In sirul acesta de ganduri am hotarat sa cobor jos.
Am coborat scarile. Toate privirile erau intoarse spre mine: Annyss, Nikolas, Marco, Ella, un barbat pe care nu-l cunosteam si inca o fata. Pe fotoliu statea printul meu frumos.
Apoi mi-a spus in gand : "Buna, printeso!"
Am zambit. Imi era dor sa-l simt langa mine, sa-i simt aroma buzelor, atingerea mangaierilor. Imi era dor de ochii lui, zambetul si persoana lui. Il iubeam. Si nici macar moartea nu a putut sa mi-l ia. Era doar al meu. Pentru totdeauna.
M-am dus langa el si m-am asezat pe manerul fotoliului. Ne-am impreunat mainile zambindu-ne. Eram fericita cu adevarat.
-Ea e Rachelle, a spus Nikolas intrerupand tacerea. Iar el este Vladimir. Barbatul Annei.
-Barbat? am intrebat mirata. Annyss niciodata nu imi spusese ca are iubit, daramite barbat. De fapt nimeni nu mai imi spusese nimic adevarat in ultimile zile.
-Iubit vrea sa zica. l-a corectat Annyss.
-Ohh. Deci Rachelle este femeia ta atunci.Corect? altceva nu mai stiam ce sa spun.
-Da. Cam asa. a spus luand-o de mana.
     "Vrei sa iesim de aici?" M-a intrebat in minte Alexander.
      "Da." i-am raspuns.
Am iesit afara, in gradina. Era un aer curat, cu o usoara mireasma de tei, de la cel din spatele casei. Luna stralucea, era asa perfect. Rupsese un trandafir de langa noi si mi l-a daruit. L-am mirosit, iar eu lovindu-ma in gluma de el, i-am spus in minte:
        "Hei, nu-mi mai rupe florile"
-De ce nu vorbesti cu voce?
-Pentru ca mi-a lipsit. Mi-ai lipsit tu. Cum de ai supravietuit? Chiar eu te-am inmormantat. Pumnalul acela era vrajit. Era mortal.
-Hellen m-a readus la viata.
-Stiam ca pot conta pe ea. i-am spus cu entuziasm.
-Da? De aceea prietena ta, ti-a vrajit prostu' ala de pandantiv si dupa 3 ani te-a readus la umanitate? Ba mai mult, te-a facut sa uiti totul, cu ajutorul lui Damian. De ce?! Pentru ca era cu Damian si facea tot ce ii spunea.
-Daca era cu Damian, de ce te-a mai readus la viata? Damian te uraste de moarte, Alex, si tot ce vrea el e sa se razbune.
-Da. Prostu'... Ea mereu m-a iubit si a crezut ca daca ma aduce iar la viata o voi iubi. S-a dus la Damian, dupa ce am refuzat-o de atatea ori.
Am ramas uimita. Deodata, dupa cateva minute, am spus:
     "Cate nu mai stiu si despre cine?"
Iar el mi-a raspuns:
     "Pai..Annys este vrajitoare, la fel si Marco. Nikolas este licantrop, adica lup, sau mai pe inteles varcolac. Ivette, sigur ti-ai dat seama ca e vampir, la fel ca Ivan. Ella este encantado si sirena. Si Rachelle este necromanta. Ivette are o abilitate care se numeste sinestezie si poate controla mintea, iar Ivan este puternic, are putere sporita. Tu ai pirokinezia, telekinezia si telepatia cu mine."
    "Si Vladimir?"
     "Om."
     "Ce e encantado?
      "Vine din cultura braziliana. Se zice ca este o creatura a apelor care se preschimba in fiinte umane si are abilitatea de a induce oamenilor boli mentale precum nebunia sau chiar moartea."
     "Wow. Si Vladimir stie ce suntem?"
     "Da. Dar tu stii totul despre tine?"
-Nici eu nu mai stiu. am spus cu voce tare. 
-Atunci intreaba-ma.
-Mai ma iubesti?
-Da. Intotdeauna te voi iubi.
-Ce ai facut in tot timpul asta?
-Te-am cautat. In urma cu o luna inainte sa fac tot circu acela cu rapirea falsa a parintilor si tablourile furate, am cautat informatii despre prietenii tai. Am aflat si de o anume Alice, care e vampir.
Altceva nu l-am mai intrebat. Nu mai imi trebuia sa stiu nimic. Prietenii mei erau bine, parintii nostrii la fel, si eu cu Alex eram fericiti impreuna. L-am sarutat apasat, apoi ne-am dus la apartamentul lui. Am petrecut o noapte de vis. Dorul acela era pe jumatate consumat. Dar aveam o viata lunga alaturi de el.
                                          Totul e bine cand se termina cu bine!

Cap 10: Fierbinte ca focul

L-am urmat in birou. Apoi am rostit:

-Cine e?

-Cine sa fie cine?

-Patronu'. Cine e?

-Nu conteaza. Nu de asta am venit aici.

-Asa e. Deci? Cum te aperi?

-Nu ma voi apara. Am avut nevoie de voi sa-mi faceti schimburile acelea, dar nu sunt asa de rau incat sa le fac rau parintilor vostrii. M-ai ales ca nu as putea niciodata sa te ranesc pe tine.

-De ce? l-am intrebat curioasa

-Pentru ca avem un...trecut. Nu conteaza. Vei intelege la momentul oportun. In orice caz...de ce nu le-ai spus nimic celorlalti?

-Pentru ca....nu stiu. am spus negasindu-mi cuvintele. Chiar, de ce nu le spusesem nimic?  De ce m-ai mintit?

-Trebui sa iti aduci aminte, Mara. Fa-o. mi-a rostit incet, parca in soapta cu o voce de rugaminte.

-De ce sa imi aduc aminte?

-Doar..saruta-ma.

-Ce? Nu. nu imi venea sa cred ca lui ii ardea sa faca pe macho-man in momentele astea.

-Saruta-ma.

-Nu! Nu am s-o fac. am spus deja enervata.

-Saruta-ma.

-Nu-mi ordona ce sa fac. Nu am de ce sa te....si deodata nu am mai putut spune nimic. Era tarziu, buzele lui erau peste ale mele deja.

Iar ma lovea un sentiment de deja-vu. Parca pe buzele lui era locul buzelor mele. Parca ne completam. Ma saruta pasional si tandru. Corpul imi ardea. Nu stiam daca era de la sarut, de la corpul pe care-l tineam langa mine, dar ma simteam chiar fierbinde, luand foc realmente. Apoi m-a desprins usor de corpul lui.

-Esti fierbine. mi-a spus cu un zambet pe fata.

-Nu fi prost! E..doar cald aici. 

M-am dus in baie si m-am uitat in oglinda. Pielea imi era mai rosie. Si ma simteam chiar fierbinte.

M-am dus la birou si m-am asezat cu fata spre el, sprijinandu-ma in maini, cu capul in jos. Apoi m-am intors cu fata spre Alexander.

-Eu...vreau sa iau o gura de aer.

-Mi-ai ars actele. mi-a spus, aratandu-mi niste hartii pe care pusesem mana.

Erau intr-adevar ..arse. Parca erau decupate in forma palmei mele. 

-Ce naiba se intampla cu mine?

-Ce trebuia de mult. 

Atat mi-a putut spune. M-am intors la el si am iesit pe usa. Vroiam doar sa plec din locul asta. Nu stiam ce e cu mine. Am deschis usa clubului, izbindu-ma de un aer curat. Era bine. Mai ales ca ploua. Simteam cum corpul meu revenea la temperatura normala. M-am dus in mijlocul parcarii din fata. Ma bucuram de picaturile de ploaie ce ma stingeau. Simtindu-ma asa bine, un zambet mi s-a prelins pe fata, dar lovindu-ma de o forma umana, mi-a pierit. Am ridicat capul. Era acelasi barbat care ma muscase noaptea trecuta.

-Mai, mai, ce avem aici? Singurica in ploaie?  mi-a spus pe un ton de batjocura.

-Cine esti? l-am intrebat cu vocea tremuranda

-Ce repede ti-ai uitat trecutul...Oh, stai. Eu am pus sa uiti totul.

Am facut cativa pasi in spate. Apoi l-am simtit pe Alexander in spate. Am intors capul, iar el m-a luat de mana. Ma bucuram ca era langa mine. Ma simteam in siguranta.

-Damian, iar tu? Ce cauti aici? i-a spus Alex barbatului acela

-Eternitatea e lunga...razbunarea e dulce...si o caut. 

-Pleaca de aici.

-Voi mai venii.

Dupa ce Damian a plecat, l-am intrebat pe Alex:

-Cine era, Alex?

-O umbra din trecut.

Deodata ma simteam foarte obosita. Somnoroasa.

-Eu..mie...mi-e cam somn.. ma simt asa...de...slabita...

Atat am putut spune. Am vazut-o ca prin ceata pe Ivette la usa barului si l-am simtit pe Alexander cum m-a luat in brate. M-a dus pana la masina, bancheta din spate. Stiam ce facea, dar nu puteam vorbi, nici deschide ochii. Apoi a pornit masina. 

      <Aparandu-ma pe mine, Damian i-a infipt pumnalul magic in abdomen. M-am rugat pret de cateva minute sa se trezeasca. Lacrimile imi siruiau pe obraz. Atunci,m-am hotarat. Ca om, nu as fi putut niciodata sa-l razbun. Am luat o lama, miscand-o usor pe pielea ca de catifea a incheieturii sale.Mi-am apropiat buzele si usor, am inceput sa gust din sangele lui. Era de un gust dulce-sarat, dar nu-mi pasa. De inmormantarea lui, m-am ocupat doar eu. Nu mai luasem legatura cu Hellen de mult timp, dar m-am decis sa o caut. I-am povestit tot ce se intamplase, iar ea cum era vrajitoare s-a oferit sa imi vrajeasca un pandantiv pentru a umbla si pe timpul zilei.>

Cap 9: Minunata croaziera a mamei mele

Am intrat in casa. Erau Annyss, Nikolas, Marco, o fata pe care nu o cunosteam si mama. Am alergat la ea, imbratisand-o.
-Mama, esti bine? Doamne, esti in sfarsit acasa. Esti bine, da? Il cunosti? De ce te-a rapit? Ti-a facut ceva? am intrebat-o cu ochii in lacrimi
-Sunt bine, puiule. Cine sa ma rapeasca? De ce?
-Cum adica cine sa te rapeasca? Mami, unde ai fost in timpul asta?
-In croaziera, iubito. mi-a spus calma.
-Cum?! Mami, noi am primit multe bilete in care un barbat ne ameninta ca va face rau, tie si parintilor lor, am spus aratand spre cei 3 ce stateau pe canapea. Cum adica ai fost in croaziera? De ce nu m-ai sunat? Stii cate telefoane am dat dupa tine? Am fost si la apartament la tine acasa si nu aveai nici o haina lipsa. In plus nici nu esti bronzata. Noi am furat tablouri si tu ai fost in croaziera fara sa imi spui??
-Imi pare rau, scumpo, el mi-a spus ca v-a anuntat deja. Asa ca nu mai ti-am dat telefon. Ne-a tratat foarte bine. Ce rapire? Ce tablouri?
-El? Care el?
-Cel care mi-a facut cadou un bilet de croaziera la salonul la care ma duc eu.
-Cine? Cum il chema? Cum arata?
-Pai inalt, blond, cu parul putin mai lung ca in general, ochi albastrii, chipes...numele nu il mai stiu..era ceva parca..Andre..nu...A...Alexander parca..Da.. Alexander.
-C-ce? Alexander?! o doamne...sigur el era. Alexander cu chipul meu angelic Mama, esti sigura ca asa il chema?
-Da.
-Eu....trebui sa ma duc sus. Trebui sa ma spal si sa ma imbrac. decat am putut sa spun. eram ametita si nu imi venea sa cred. refuzam sa cred ca el era acelasi.
-Bine. Daca ne anunta Ivan cand sa plecam iti dau mesaj pe telefon.
-Ok,Niko.
Am dat sa urc scarile dar mi-am amintit de fata de langa Marco.
-Hey, dar fata asta cine e?
-Ohh, am uitat sa fac cunostintele. Este iubita mea, Ella.
-Aaa....iubita? Pai tu nu erai...cu....imi trebuiau cateva momente de revenire.....Imi pare bine de cunostinta, Ella. am bolborosit.Era ciudat. 
Cand ne-am cunoscut mi-au spus ca sunt gay. Poate am inteles eu gresit si au zis ca sunt bi. Nu prea incerc sa ma amestec in treburile lor.Vroiam sa pun totul cap la cap. Annyss imi spusese ca pe ei ii ocroteau un anume Alexander Miloslav cand erau mici, dar niciodata nu l-au cunoscut. Stiau doar ca era bogat si batran. Mama imi spusese ca pe barbatul ce i-a daruit biletul il chema Alexander si mi-l descrisese. Din descriere parea sa fie el. Trebuia sa o intreb numele de familie.
-Mama?!? am strigat din capatul scarilor.
-Da, puiule.
-Poti veni 5 minute?
-Imediat. in timp ce urca scarile ma intreaba: Ce s-a intamplat?
-Iti aduci aminte cum il cheama pe omul acela?Numele de familie.
-Parca Miloslav...Da. Miloslav. De ce?
-Aa...asa. Doar..curioasa.
-Eu nu mai stau. Ma duc acasa. Sunt obosita, iar apa fierbinte cu arome ma asteapta.
-Ok, mama. Te pup. Pa.
Am intrat si eu la dus. El era. Eram sigura. Normal. Era vampir. Era batran si niciodata nu a dat ochii cu Ann, Marco si Niko. Nu vroiam inca sa le spun de el. Vroiam sa ii cer socoteala mai intai.
       "Ivan a spus sa fil la 7 acolo. Niko">>mesaj de la Nikolas

In seara asta aveam sa imbrac un maieu gri cu o vesta de paiete, pantaloni scurti gri luciosi, pantofi cu bretele negre, o bratara asortata la tinuta si mp3 in buzunarul pantalonilor. Parul l-am ondulat si l-am lasat pe spate.
                                                                        ******
In pauza dintre a 3a si a 4a melodie le-am cerut sa interpretam melodia de Jessie J- Sexy silk. Pe usa clubului intrase Alexander.http://www.youtube.com/watch?v=E59pM6TuZqM
Pe la ora 10 am intrat in postul de barmanita.
-Buna. mi s-a adresat
-Buna!
-Ce faci?
-Muncesc. i-am raspuns sec in timp ce serveam clientii
-Vad.
-Atunci de ce m-ai intrebat?
-Pentru conversatie....
-Ok. Daca te intreb si eu, asa de dragul conversatie, numele tau de familie, mi-l spui?
-De ce ma intrebi?
-De ce nu mi-l spui?
-Esti inteligenta, Mara, si cred ca nu sunt singurul care si-a dat seama ca stii despre....
-Mama? Rapire falsa? Minunata croaziera? am incept sa-l intreb enervandu-ma
-Hai undeva unde sa vorbim. Hai in birou.
-Numai patronul are voie sa intre acolo.
-Suntem prieteni. Nu va fi nici o problema.

Cap 8: Dialog

M-am dus la el il camera sa-i dau telefonul. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns. Am intrat in camera usor deschizand usa si am auzit apa din dus si am banuit ca e acolo. Draperiile de la geam erau inchise, avea un pat mare si lenjerie alb-negru care se potrivea cu restul casei si mobilier cu un design discret bleumarin. I-am lasat mobilul pe pat si am dat sa plec.
Atunci l-am auzit spunand:
-Lasa-l pe pat...unde deja vad ca l-ai pus.
-Am crezut ca esti in dus si vroiam sa ti-l las si sa iti multumesc pentru ca mi l-ai imprumutat. Avea doar un halat alb pufos pe el.
-Poti oricand sa il folosesti. L-ai sunat pe iubitul tau?
-Nu. Pe prietena mea Annyss. Eu si trupa de la bar stam impreuna.
-Si i-ai spus ca esti cu mine? Sa nu cumva sa se ingrijoreze sau ceva...
-I-am spus ca sunt la apartament la mine si ca ma voi duce maine la ea.
Am ramas tacuti cateva secunde, iar eu rupand jenanta tacere am spus:
-Cred ca ma duc sa ma culc.
-Crezi?
-Ma duc. Vorbim dimineata.
-Bine. Noapte buna.
                                                                          *****
M-am pus in pat. Camera era la fel ca a lui Alexander, numai ca in locul modelului bleumarin de pe mobila, era unul verde. Am dormit foarte bine.
 Telefonul imi suna. Era dimineata pentru ca razele soarelui imi intrau pe fereastra mare a camerei. Era Marco.
-Mda. Ce este? am intrebat eu somnoroasa
-Am mai primit o scrisoare. De azi poti sa o suni pe mama ta. El ne-a spus ca nu va mai avea treaba cu noi. stiam ca se refera la domnul misterios
-ok. Vorbim acasa. si i-am inchis.
Un miros incredibil de bun venea din bucatarie. M-am trezit, mi-am facut un dus repede si mi-am imbracat hainele mele. Apoi am adulmecat mirosul cafelei.
-Imm.. Ce bine miroase.
-'Neata, somnoroaso! Ai dormit bine?
-'Neata. Da, foarte bine.
-Atunci poti sa-ti mai petreci cateva nopti pe aici. mi-a spus cu un zambet strengaresc.
-Te crezi foarte cuceritor, a?
-Uneori. Poftim. mi-a spus intinzandu-mi cana de cafea.
-Daca te intreb ceva, te vei supara? l-am intrebat
-Nu cred. Ce e?
-Vampirii nu pot sta in soare, corect?
-Corect.
-Tu ai geamuri, prin care intra razele soarelui, corect?
-Corect.
-Charlotte aseara mi-a spus ca esti vampir. Esti?
-Sunt.
Ciudatul sentiment m-a lovit. Nu era teama sau ceva. Parca stiam ca asa va raspunde. Era un sentiment de potolire a curiozitatii. Asa ca am continuat:
-Atunci de ce soarele asta...atingandu-l pe obraz, unde o raza de soare il "mangaia"...nu te arde?
-De unde stii ca soarele ii arde pe vampiri? m-a intrebat
-Din filme. Nu-mi raspunde cu o alta intrebare.
-Pai, astea sunt geamuri ionizate special pentru noi.
Am dat din cap in semn ca am inteles.
-Vrei sa te duc acasa?
-Da.
Am coborat din bloc in parcarea subterana. In timp ce mergeam, m-a oprit tinandu-ma de brat.
-Stai! Ghiceste ce masina este.
-De unde, Alexander, sa stiu ce masina ai? Sunt o gramada aici.
Apoi i-a dezactivat alarma. Era un Bugatti Veyron SS.
-Wow! Aia e masina ta? am spus aproape tipand de uimire.
-Da. Frumos, nu?
-Aham.
Dupa ce ne-am urcat in masina, m-a intrebat:
-Si diseara vei fi la bar?
-Da.
-De la cat?
-Pe la 7 jumate ajung acolo. Depinde de Ivan..administratorul clubui cand ne cheama.
-De ce ramai mereu la bar, servind, dupa ce ceilalti pleaca?
-Pentru ca mi s-a oferit si un post de barmanita, iar dupa ce termin de cantat, ma duc sa servesc.
-Poate ne vedem diseara. Nu stiu daca reusesc sa vin, dar poate ajung.
-De ce? Adica, ai treaba?
-Mda. Un prieten are nevoie de mine. Are niste probleme.
-Ok.Vii cand vrei.
-Am ajuns.
-Asa repede? am intrebat intr-un fel trista.
-Da, Si mie imi pare rau ca a durat asa putin.
Ne-am luat la revedere si am intrat in casa.

Cap 7: Neinvitata

Am mai ramas in dus cateva minute. Dupa, am iesit din dus si am vazut hainele pe dulapiorul de langa chiuveta. Era un tricou alb, care mi se parea urias si niste pantaloni de trening. Mi-am sters parul ud cu prosopul si l-am lasat liber. Am iesit din baie si m-am dus in living unde pe masuta de langa canapea era telecomanda. Am luat-o si am inceput sa caut ceva interesant, dar pana la urma am lasat pe Mtv. M-am dus in bucatarie cautand ceva de baut. Nu era nimic. Am deschis frigiderul, dar parca stiind ca nu era nimic in el am ramas indiferenta cand am vazut ca e gol. M-am intors la televizor. Am ramas impietrita. O silueta statea pe fotoliul alb. Era o femeie blonda, cu ochii caprui, inalta, imbracata intr-o rochie alba simpla. Era frumoasa.
-Ce?! Ce te uiti asa? m-a intrebat, rupand tacerea
-Ihmm...eu..scuze. Nu ma asteptam sa mai fie cineva aici. Scuze. i-am spus, spunand jenata pentru ca stiam ca ma holbam la ea
-Poti sa nu-ti mai ceri atatea scuze? Deci tu cine mai esti? O alta fetiscana adusa de Alex?
-Sunt o amica. Alexander mi-a oferit gazduire in noaptea asta aici. Am avut o problema cu..si m-am oprit. Era sa-i spun ca am avut o problema cu un vampir, dar m-ar fi crezut? Nu mai conteaza. Tu cine esti? am intrebat-o intr-un final.
-Sunt sora lui. Spui ca fratele meu face pe omul cumsecade? Uite, fetito, mai bine ai pleca inainte sa te ....Ce naiba ai pe gat? a intrebat surprinsa.
-Este...o zgarietura. i-am spus, ducand mana la cele 2 urme de colti.
-Este o urma de colti, draguta. Te-a muscat un vampir, asa-i? Doamne, omul asta chiar nu se stapaneste?! De ce mai te-a gazduit daca te-a muscat? Vrea sa te omoare pana-n zori?!  tipa exasperata prin casa, ca si cum s-ar fi certat cu cineva.
-Nu Alex m-a muscat. Un alt vampir. apoi am gandit cuvintele pe care le-a spus. Cee?! Stai asa! Alexander e vampir?
-Nu, e fat-frumos pe cal alb. mi-a spus ironica
-Charlotte, ce cauti aici? l-am auzit pe Alex
-Te verific. Vroiam sa vad ce faci. Am vazut, Alex. Acum ai fundatia "salvati oameni raniti de vampiri"?
-Mai taci..nu te intereseaza pe tine ce fac eu. Niciodata nu te-a interesat. De ce ai venit acum? Doar...pleaca, bine?
-Plec. Ai grija ce faci cu pustoaica. Nu cumva sa-ti scape sangele ei in gura. spunand asta a si plecat.
-Imi cer scuze. E..un pic cam nesimtita. mi-a spus Alex conducandu-ma in bucatarie.
-Nu e nimic.  nu puteam sa-l intreb daca ce spusese Charlotte e adevarat.
In timp ce ma gandeam la intamplare l-am ajutat sa scoata produsele din pungi.
-Esti bine? m-a intrebat
-Da. Doar ma uit sa vad ce ai luat.
Luase piure si supa care se preparau instantaneu, pizza, cheeseburger, pui facut la rotisor, braza, cascaval, bacon, oua si multe altele.
-Ai cumparat tot ce era in magazin? l-am intrebat serioasa
-Cam da. Alege ce vrei.
                                                                           *****
Era in living, se uita la un film. Asezat pe canapea, cu un suc natural langa el, arata asa uman. M-am dus langa el. Mancasem piure-ul si o felie de pizza, 2 cuburi dintr-o ciocolata cu zmeura si la sfarsit 2 bomboane mentolate.
-Maine cand plec, iti iau dropsurile. Sunt asa bunee. i-am spus zambind si asezandu-ma langa el pe canapea
-Ma bucur ca iti plac. mi-a raspuns razand. Te-ai saturat?
-Da. Mersi mult.
-Nu face nimic.
-As vrea sa dau un telefon,Alex.
-Desigur. Uite telefonul pe masa. Eu ma duc in camera sa vorbesti in voie.
-Ok.
Am sunat-o pe Annyss. I-am spus ca eram la apartament, iar ea mi-a spus ca sunase, dar nu raspunsese nimeni. I-am spus ca eram in dus si ca acum vreau sa ma culc si ca ma voi duce la ea maine.

Cap 6: Ingerul cu ochi albastrii

-Pai, cred ca nu m-am speriat pt ca poate stiam deja. am raspuns nevenindu-mi sa cred ce rostesc.

-Cum adica? Stiai despre noi? De unde? m-a intrebat Ivan.

-Nuu...nu de voi. De vampiri. Prietena mea Alice, mi-a spus acum 4 ani in urma ca e vampir, dar nu am crezut-o. Nici nu a incercat sa imi demonstreze.Uite, eu chiar trebui sa plec. Vorbim maine.

-Bine. Ai grija de tine.

In drum spre iesire ma gandeam ca Alice chiar este vampir. Prietena mea cea mai buna era vampir.

Cand am iesit din club, incepuse sa ploua. Era o ploaie cu picaturi calde si mi-era bine venita. Dar din cauza placerii acelei ploi, nu simtisem forma din spatele meu. Ma cuprinse de brat si ma aruncase intr-un zid. S-a anapustit peste mine si...m-a muscat de gat. Era vampir, stiam asta, caci sangele mi se scurgea pe bluza cea alba si simteam cum barbatul ce il savura se bucura de moment. Era o durere groaznica si cu fiecare picatura ce curgea simteam cum viata mea se duce, simteam ca ma simt tot mai slabita. Printre picaturile de ploaie l-am vazut pe ingerul meu cu ochi albastrii. Era chiar in spatele lui. L-a dat la o parte, impingandu-l lovindu-l de un stalp. Se duse la el si i-a sucit capul. Probabil il eliminase. Apoi se apropia langa mine.

-Esti prea slabita. Vino cu mine. mi-a soptit. 

-Eu...

-Nu trebui sa spui nimic. mi-a spus.

Nu mai tin minte ce s-a intamplat, dar m-am trezit pe o canapea alba,. In fata canapelei era o masuta neagra iar alaturi un fotoliu. Din cate am vazut era un design modern, elegant si alb-negru.

 Cu siguranta nu eram la mine in apartament si nici acasa la vila. Am zarit un ceas pe perete care arata ora 4:00. M-am ridicat in capu oaselor, iar cel ce m-a salvat era langa mine.

-Hei..nu te-am simtit. am spus 

-Cum te simti? m-a intrebat

-Tu cum te-ai simtii daca te-ar musca un vampir pana la aproape ultima picatura?

-Foarte slabit si dornic de somn. mi-a raspuns zambind. Avea un zambet fermecator.

-Trebui sa ma duc acasa. Sigur prietenii mei intreaba pe unde sunt. am bolborosit gandindu-ma la cat se ingrijoreaza Annyss

-Ai inebunit? Afara ploua si tu esti destul de slabita. Ramai aici in noaptea asta. In plus nici masina nu ai. Asa ca nu incape in discutie sa pleci.

-Nu pot sa raman. Nici macar nu stiu cum te cheama si in plus...atat am putut rostii caci ma intrerupt.

-Ma numesc Alexander. Imi pare bine de cunostinta. Sunt noul tau amic. Si ca amic imi fac griji pentru tine. Ne-am cunoscut la bar, daca nu iti mai aduci aminte. imi spuse el

-Da stiu ca ne-am cunoscut la bar. Dar asta nu inseamna ca pot ramane. Trebui sa ma duc acasa. Voi fi bine.  cum as fi putut sa-l uit? sa ii uit ochii aceia incantatori. Fara sa imi dau seama radea. De ce razi?

-Pentru ca sigur te intrebi daca deranjezi. Ei bine, nu, nu deranjezi. Pana maine dimineata. Te rog. Nu iti foi face nimic rau.

-Off...

-Asa. Pentru inceput fa un dus. O sa te simti mai bine dupa. Iti voi da eu ceva de imbracat de la mine. Hainele tale sunt ude.

-Multumesc.

-Si eu ma voi duce sa cumpar ceva de mancare. Nu am nimic in frigider. mi-a spus.

-Tu nu mananci? am intrebat curioasa.

-Ba da...doar ca am ramas fara mancare.

-Bine. Unde e baia?

M-a condus in baie.Am intrat in dus, iar dupa cateva minute l-am simtit in baie.

-Vei sta acolo pana ies eu din dus? l-am intrebat

-Imi fac simtita prezenta, nu?

-Oarecum. i-am spus

-Ti-am lasat hainele pe dulapior. Ma duc la magazinul de langa bloc. mi-a raspuns. Ce vrei sa mananci? 

-Ce o fi. Nu am preferinte.

Cap 5: Inconjurati de Vampiri

Vantul cald imi adie in fata. Florile din poienita se bucura de mangaierile razelor de soare. Miresmele florilor imi inunda mintea si nu ma lasa sa ma gandesc la nimic. Se aude un rau, ma duc la el. Cu spatele spre mine si cu fata spre raul de o frumusete mirifica sta un barbat blond. Se potriveste atat de bine in peisaj, iar eu ma bucur de vizionare. Ma apropii de el.

-Te asteptam, iubito..imi spuse el.

-Cine esti? l-am intrebat

-Ma cunosti deja. Sunt...atat a putut sa spuna cand alarma nenorocita a ceasului m-a trezit

-Ceas prosttttt. Ahhh..blestemat sa fii. Aproape am zbierat..

-Mara, esti bine? am auzit-o pe vechea mea prietena Alice

Am alergat pe scari si era sa cad din cauza emotiilor. Cu Alice eram prietena de 5 ani.

-Aliceee!! Ce faci aici? am intrebat-o imratisand-o

-Am venit sa te vizitez. Am fost la apartament dar mi s-a spus ca te-ai mutat si i-am cerut adresa. Sper ca nu te superi.

-Glumesti??? Cum naiba sa ma supar? Nu mai stiam nimic de tine. Doamne, ce ma bucur ca esti aici. Ohh, ati facut deja cunostinta? gandindu-ma ca sigur au ramas ceilalti fara grai.

-Da, sigur. Mi-a raspuns Ann.

                                                                     * * *

In dupa-amiaza aceea m-am plimbat cu Alice, iar pe la ora 5 a trebuit sa plece inapoi la Paris. M-am dus acasa, iar cei 3 deja ma asteptau. 

-Ivan ne-a chemat cu o jumatate de ora mai devreme. Trebui sa fim acolo la 7.

-Ok, Nikolas. Annyss si cu Marco unde sunt?

-Se pregatesc. 

-Pai atunci ma duc si eu. Imi fac un dus, ma imbrac si vin jos. i-am spus deja urcand pe scari in camra mea.

Mi-am cautat haine.Am ales un tricou larg, lasat pe umeri cu o pereche de pantaloni scurti albi cu picatele negre si sandale-ghetute. Era vara si foarte cald. Ca accesorii am ales sa am pe o mana bratari negre mari.

La bar cand am ajuns ne-a spus Ivan ca ne-a chemat mai devreme pt ca vrea sa inchida cu o ora mai devreme, adica la 3 noaptea. Mai mi-a spus ca trebui sa raman dupa ora 2, o jumatate de ora in postul meu, iar ceilalti pot pleca acasa. A fost o seara foarte buna. Am cantat, am dansat, iar eu am ramas la bar cand Ann, Marco si Niko au plecat.

Am servit cativa oameni deoarece acum ma ajuta si Ivette si ne miscam mai rapid. 

-Hei, Ivette, te cheama Ivan. Raman eu aici. si si-a facut aparitia Erick. 

-Erick, ce mai faci? Gata concediu'? am intrebat.

-Mda..si tu trebui sa pleci, mai ai 5 minute de stat. Vom ramane eu si Micha.

-Da stiu.

>Dupa 5 minute<

-Erick, ma duc sa ma pregatesc. Trebui sa plec.

-Bine. Anuntal si pe Micha sa vina. Ultima data era la Ivan.

Cand am ajuns la Ivan, am ramas impietrita in dreptul usii. Ivan era cu gura la gatul lui Ivette, iar pozitia lor nu era ca si cum ar face dragoste, dar imi dadea vedere spre gatul lui Ivette. Atunci Ivan a ridicat capul si...in jurul gurii avea sange.

-Ce-e naib-ba?...atat am reusit sa rostesc cand Ivan m-a tras in birou.

-Jura-mi ca nu vei spune nimanui. Nu iti fac rau. Jur. Doar lasa-ma sa iti explic. mi-a cerut Ivan cu o privire de ingrijorare.

-Pai ..explica-mi. 

-Sunt vampir. Stiu ca e o nebunie, stiu ca o sa spui ca nu e adevarat, dar ma simt usurat sa iti spun asta. Si Ivette este. Iar barul asta e plin de vampiri.

-Ceee??? Este bar pentru vampiri?? Si noi suntem oameni? referindu-ma la mine, Niko, Marco si Ann.

-Da, dar nimeni nu va v-a face nimic.

-Doamne, nu imi vine sa cred. 

-Hei, trebui sa recunosti ca esti foarte calma la aflarea vestii. Adica daca era altcineva in locul tau era mort de inima. A spus razand in hohote Ivette.

Fara sa vreau am inceput si eu sa rad.Era destul de ciudat.

Cap 4: Cum trece timpul...

Asa erau toate zilele noastre. Plictisitoare si monotone. Dupa o saptamana am mai primit un bilet de la D-l A cu 4 invitatii la o petrecere. Ne-a amintit de santaj si asa am inceput sa inlocuim tablouri adevarate cu falsuri. In noaptea accea era prima "misiune". Eram toti foarte eleganti. Annyss optase pentru o rochie turcoaz, eu pentru una alba, iar baietii smoking-uri lejere si elegante.

Asa au trecut inca 4 luni de zile. Cu petreceri, schimbari de tablouri, jobul nostru de la bar. Inca nu stiam cine este acest barbat si nu intelegeam de ce ne-a ales pe noi pentru asa ceva. Cert e ca avea dreptate cu parintii nostrii. Eu cu mama nu am vb de 4 luni. Nu stiam unde e, daca e bine sau nu. Eram disperata si nu stiam ce sa fac. Nu aveam nimic sa fac, decat ce spunea omul asta si speram sa se termine mai repede. La bar nu l-am mai vazut nici pe barbatul cu ochii care mi s-au tiparit in minte. Nici nu apucasem sa il intreb cum il cheama. Annyss, Marco si Nikolas erau si ei disperati pentru ca vroiau sa ii vada pe parintii lor.

Am intarziat cu personajele din Inger cu chip de Demon. Scuze:D

Chiar eu sunt(putin modificata)