Cap 10: Fierbinte ca focul

L-am urmat in birou. Apoi am rostit:

-Cine e?

-Cine sa fie cine?

-Patronu'. Cine e?

-Nu conteaza. Nu de asta am venit aici.

-Asa e. Deci? Cum te aperi?

-Nu ma voi apara. Am avut nevoie de voi sa-mi faceti schimburile acelea, dar nu sunt asa de rau incat sa le fac rau parintilor vostrii. M-ai ales ca nu as putea niciodata sa te ranesc pe tine.

-De ce? l-am intrebat curioasa

-Pentru ca avem un...trecut. Nu conteaza. Vei intelege la momentul oportun. In orice caz...de ce nu le-ai spus nimic celorlalti?

-Pentru ca....nu stiu. am spus negasindu-mi cuvintele. Chiar, de ce nu le spusesem nimic?  De ce m-ai mintit?

-Trebui sa iti aduci aminte, Mara. Fa-o. mi-a rostit incet, parca in soapta cu o voce de rugaminte.

-De ce sa imi aduc aminte?

-Doar..saruta-ma.

-Ce? Nu. nu imi venea sa cred ca lui ii ardea sa faca pe macho-man in momentele astea.

-Saruta-ma.

-Nu! Nu am s-o fac. am spus deja enervata.

-Saruta-ma.

-Nu-mi ordona ce sa fac. Nu am de ce sa te....si deodata nu am mai putut spune nimic. Era tarziu, buzele lui erau peste ale mele deja.

Iar ma lovea un sentiment de deja-vu. Parca pe buzele lui era locul buzelor mele. Parca ne completam. Ma saruta pasional si tandru. Corpul imi ardea. Nu stiam daca era de la sarut, de la corpul pe care-l tineam langa mine, dar ma simteam chiar fierbinde, luand foc realmente. Apoi m-a desprins usor de corpul lui.

-Esti fierbine. mi-a spus cu un zambet pe fata.

-Nu fi prost! E..doar cald aici. 

M-am dus in baie si m-am uitat in oglinda. Pielea imi era mai rosie. Si ma simteam chiar fierbinte.

M-am dus la birou si m-am asezat cu fata spre el, sprijinandu-ma in maini, cu capul in jos. Apoi m-am intors cu fata spre Alexander.

-Eu...vreau sa iau o gura de aer.

-Mi-ai ars actele. mi-a spus, aratandu-mi niste hartii pe care pusesem mana.

Erau intr-adevar ..arse. Parca erau decupate in forma palmei mele. 

-Ce naiba se intampla cu mine?

-Ce trebuia de mult. 

Atat mi-a putut spune. M-am intors la el si am iesit pe usa. Vroiam doar sa plec din locul asta. Nu stiam ce e cu mine. Am deschis usa clubului, izbindu-ma de un aer curat. Era bine. Mai ales ca ploua. Simteam cum corpul meu revenea la temperatura normala. M-am dus in mijlocul parcarii din fata. Ma bucuram de picaturile de ploaie ce ma stingeau. Simtindu-ma asa bine, un zambet mi s-a prelins pe fata, dar lovindu-ma de o forma umana, mi-a pierit. Am ridicat capul. Era acelasi barbat care ma muscase noaptea trecuta.

-Mai, mai, ce avem aici? Singurica in ploaie?  mi-a spus pe un ton de batjocura.

-Cine esti? l-am intrebat cu vocea tremuranda

-Ce repede ti-ai uitat trecutul...Oh, stai. Eu am pus sa uiti totul.

Am facut cativa pasi in spate. Apoi l-am simtit pe Alexander in spate. Am intors capul, iar el m-a luat de mana. Ma bucuram ca era langa mine. Ma simteam in siguranta.

-Damian, iar tu? Ce cauti aici? i-a spus Alex barbatului acela

-Eternitatea e lunga...razbunarea e dulce...si o caut. 

-Pleaca de aici.

-Voi mai venii.

Dupa ce Damian a plecat, l-am intrebat pe Alex:

-Cine era, Alex?

-O umbra din trecut.

Deodata ma simteam foarte obosita. Somnoroasa.

-Eu..mie...mi-e cam somn.. ma simt asa...de...slabita...

Atat am putut spune. Am vazut-o ca prin ceata pe Ivette la usa barului si l-am simtit pe Alexander cum m-a luat in brate. M-a dus pana la masina, bancheta din spate. Stiam ce facea, dar nu puteam vorbi, nici deschide ochii. Apoi a pornit masina. 

      <Aparandu-ma pe mine, Damian i-a infipt pumnalul magic in abdomen. M-am rugat pret de cateva minute sa se trezeasca. Lacrimile imi siruiau pe obraz. Atunci,m-am hotarat. Ca om, nu as fi putut niciodata sa-l razbun. Am luat o lama, miscand-o usor pe pielea ca de catifea a incheieturii sale.Mi-am apropiat buzele si usor, am inceput sa gust din sangele lui. Era de un gust dulce-sarat, dar nu-mi pasa. De inmormantarea lui, m-am ocupat doar eu. Nu mai luasem legatura cu Hellen de mult timp, dar m-am decis sa o caut. I-am povestit tot ce se intamplase, iar ea cum era vrajitoare s-a oferit sa imi vrajeasca un pandantiv pentru a umbla si pe timpul zilei.>