Cap 6: Ingerul cu ochi albastrii

-Pai, cred ca nu m-am speriat pt ca poate stiam deja. am raspuns nevenindu-mi sa cred ce rostesc.

-Cum adica? Stiai despre noi? De unde? m-a intrebat Ivan.

-Nuu...nu de voi. De vampiri. Prietena mea Alice, mi-a spus acum 4 ani in urma ca e vampir, dar nu am crezut-o. Nici nu a incercat sa imi demonstreze.Uite, eu chiar trebui sa plec. Vorbim maine.

-Bine. Ai grija de tine.

In drum spre iesire ma gandeam ca Alice chiar este vampir. Prietena mea cea mai buna era vampir.

Cand am iesit din club, incepuse sa ploua. Era o ploaie cu picaturi calde si mi-era bine venita. Dar din cauza placerii acelei ploi, nu simtisem forma din spatele meu. Ma cuprinse de brat si ma aruncase intr-un zid. S-a anapustit peste mine si...m-a muscat de gat. Era vampir, stiam asta, caci sangele mi se scurgea pe bluza cea alba si simteam cum barbatul ce il savura se bucura de moment. Era o durere groaznica si cu fiecare picatura ce curgea simteam cum viata mea se duce, simteam ca ma simt tot mai slabita. Printre picaturile de ploaie l-am vazut pe ingerul meu cu ochi albastrii. Era chiar in spatele lui. L-a dat la o parte, impingandu-l lovindu-l de un stalp. Se duse la el si i-a sucit capul. Probabil il eliminase. Apoi se apropia langa mine.

-Esti prea slabita. Vino cu mine. mi-a soptit. 

-Eu...

-Nu trebui sa spui nimic. mi-a spus.

Nu mai tin minte ce s-a intamplat, dar m-am trezit pe o canapea alba,. In fata canapelei era o masuta neagra iar alaturi un fotoliu. Din cate am vazut era un design modern, elegant si alb-negru.

 Cu siguranta nu eram la mine in apartament si nici acasa la vila. Am zarit un ceas pe perete care arata ora 4:00. M-am ridicat in capu oaselor, iar cel ce m-a salvat era langa mine.

-Hei..nu te-am simtit. am spus 

-Cum te simti? m-a intrebat

-Tu cum te-ai simtii daca te-ar musca un vampir pana la aproape ultima picatura?

-Foarte slabit si dornic de somn. mi-a raspuns zambind. Avea un zambet fermecator.

-Trebui sa ma duc acasa. Sigur prietenii mei intreaba pe unde sunt. am bolborosit gandindu-ma la cat se ingrijoreaza Annyss

-Ai inebunit? Afara ploua si tu esti destul de slabita. Ramai aici in noaptea asta. In plus nici masina nu ai. Asa ca nu incape in discutie sa pleci.

-Nu pot sa raman. Nici macar nu stiu cum te cheama si in plus...atat am putut rostii caci ma intrerupt.

-Ma numesc Alexander. Imi pare bine de cunostinta. Sunt noul tau amic. Si ca amic imi fac griji pentru tine. Ne-am cunoscut la bar, daca nu iti mai aduci aminte. imi spuse el

-Da stiu ca ne-am cunoscut la bar. Dar asta nu inseamna ca pot ramane. Trebui sa ma duc acasa. Voi fi bine.  cum as fi putut sa-l uit? sa ii uit ochii aceia incantatori. Fara sa imi dau seama radea. De ce razi?

-Pentru ca sigur te intrebi daca deranjezi. Ei bine, nu, nu deranjezi. Pana maine dimineata. Te rog. Nu iti foi face nimic rau.

-Off...

-Asa. Pentru inceput fa un dus. O sa te simti mai bine dupa. Iti voi da eu ceva de imbracat de la mine. Hainele tale sunt ude.

-Multumesc.

-Si eu ma voi duce sa cumpar ceva de mancare. Nu am nimic in frigider. mi-a spus.

-Tu nu mananci? am intrebat curioasa.

-Ba da...doar ca am ramas fara mancare.

-Bine. Unde e baia?

M-a condus in baie.Am intrat in dus, iar dupa cateva minute l-am simtit in baie.

-Vei sta acolo pana ies eu din dus? l-am intrebat

-Imi fac simtita prezenta, nu?

-Oarecum. i-am spus

-Ti-am lasat hainele pe dulapior. Ma duc la magazinul de langa bloc. mi-a raspuns. Ce vrei sa mananci? 

-Ce o fi. Nu am preferinte.