Cap 8: Dialog

M-am dus la el il camera sa-i dau telefonul. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns. Am intrat in camera usor deschizand usa si am auzit apa din dus si am banuit ca e acolo. Draperiile de la geam erau inchise, avea un pat mare si lenjerie alb-negru care se potrivea cu restul casei si mobilier cu un design discret bleumarin. I-am lasat mobilul pe pat si am dat sa plec.
Atunci l-am auzit spunand:
-Lasa-l pe pat...unde deja vad ca l-ai pus.
-Am crezut ca esti in dus si vroiam sa ti-l las si sa iti multumesc pentru ca mi l-ai imprumutat. Avea doar un halat alb pufos pe el.
-Poti oricand sa il folosesti. L-ai sunat pe iubitul tau?
-Nu. Pe prietena mea Annyss. Eu si trupa de la bar stam impreuna.
-Si i-ai spus ca esti cu mine? Sa nu cumva sa se ingrijoreze sau ceva...
-I-am spus ca sunt la apartament la mine si ca ma voi duce maine la ea.
Am ramas tacuti cateva secunde, iar eu rupand jenanta tacere am spus:
-Cred ca ma duc sa ma culc.
-Crezi?
-Ma duc. Vorbim dimineata.
-Bine. Noapte buna.
                                                                          *****
M-am pus in pat. Camera era la fel ca a lui Alexander, numai ca in locul modelului bleumarin de pe mobila, era unul verde. Am dormit foarte bine.
 Telefonul imi suna. Era dimineata pentru ca razele soarelui imi intrau pe fereastra mare a camerei. Era Marco.
-Mda. Ce este? am intrebat eu somnoroasa
-Am mai primit o scrisoare. De azi poti sa o suni pe mama ta. El ne-a spus ca nu va mai avea treaba cu noi. stiam ca se refera la domnul misterios
-ok. Vorbim acasa. si i-am inchis.
Un miros incredibil de bun venea din bucatarie. M-am trezit, mi-am facut un dus repede si mi-am imbracat hainele mele. Apoi am adulmecat mirosul cafelei.
-Imm.. Ce bine miroase.
-'Neata, somnoroaso! Ai dormit bine?
-'Neata. Da, foarte bine.
-Atunci poti sa-ti mai petreci cateva nopti pe aici. mi-a spus cu un zambet strengaresc.
-Te crezi foarte cuceritor, a?
-Uneori. Poftim. mi-a spus intinzandu-mi cana de cafea.
-Daca te intreb ceva, te vei supara? l-am intrebat
-Nu cred. Ce e?
-Vampirii nu pot sta in soare, corect?
-Corect.
-Tu ai geamuri, prin care intra razele soarelui, corect?
-Corect.
-Charlotte aseara mi-a spus ca esti vampir. Esti?
-Sunt.
Ciudatul sentiment m-a lovit. Nu era teama sau ceva. Parca stiam ca asa va raspunde. Era un sentiment de potolire a curiozitatii. Asa ca am continuat:
-Atunci de ce soarele asta...atingandu-l pe obraz, unde o raza de soare il "mangaia"...nu te arde?
-De unde stii ca soarele ii arde pe vampiri? m-a intrebat
-Din filme. Nu-mi raspunde cu o alta intrebare.
-Pai, astea sunt geamuri ionizate special pentru noi.
Am dat din cap in semn ca am inteles.
-Vrei sa te duc acasa?
-Da.
Am coborat din bloc in parcarea subterana. In timp ce mergeam, m-a oprit tinandu-ma de brat.
-Stai! Ghiceste ce masina este.
-De unde, Alexander, sa stiu ce masina ai? Sunt o gramada aici.
Apoi i-a dezactivat alarma. Era un Bugatti Veyron SS.
-Wow! Aia e masina ta? am spus aproape tipand de uimire.
-Da. Frumos, nu?
-Aham.
Dupa ce ne-am urcat in masina, m-a intrebat:
-Si diseara vei fi la bar?
-Da.
-De la cat?
-Pe la 7 jumate ajung acolo. Depinde de Ivan..administratorul clubui cand ne cheama.
-De ce ramai mereu la bar, servind, dupa ce ceilalti pleaca?
-Pentru ca mi s-a oferit si un post de barmanita, iar dupa ce termin de cantat, ma duc sa servesc.
-Poate ne vedem diseara. Nu stiu daca reusesc sa vin, dar poate ajung.
-De ce? Adica, ai treaba?
-Mda. Un prieten are nevoie de mine. Are niste probleme.
-Ok.Vii cand vrei.
-Am ajuns.
-Asa repede? am intrebat intr-un fel trista.
-Da, Si mie imi pare rau ca a durat asa putin.
Ne-am luat la revedere si am intrat in casa.