Cap 11: Orice poveste are sfarsitul ei

 Dupa acel vis..In sfarsit, stiam cine e el. Stiam cine sunt eu. Imi adusesem aminte totul. Nimic nu mai imi era neclar acum. Dupa moartea lui devenisem vampir. Am fost vampir 3 ani, dar...cum de el era inca in viata, cand stiam sigur ca a murit? Cum de eu eram din nou om? Inca mai aveam intrebari de pus carora nu le stiam raspunsul.
Stiam ca in aceste momente, el stia ce gandeam. Era la mine in cap. El citind gandurile oamenilor, la inceput i-a fost greu cu mine, dar "exersand" am reusit sa putem comunica prin ganduri. A preferat sa ma astepte jos, cu ceilalti. Stiam ca ne vom recupera timpul rapit de Damian. In sirul acesta de ganduri am hotarat sa cobor jos.
Am coborat scarile. Toate privirile erau intoarse spre mine: Annyss, Nikolas, Marco, Ella, un barbat pe care nu-l cunosteam si inca o fata. Pe fotoliu statea printul meu frumos.
Apoi mi-a spus in gand : "Buna, printeso!"
Am zambit. Imi era dor sa-l simt langa mine, sa-i simt aroma buzelor, atingerea mangaierilor. Imi era dor de ochii lui, zambetul si persoana lui. Il iubeam. Si nici macar moartea nu a putut sa mi-l ia. Era doar al meu. Pentru totdeauna.
M-am dus langa el si m-am asezat pe manerul fotoliului. Ne-am impreunat mainile zambindu-ne. Eram fericita cu adevarat.
-Ea e Rachelle, a spus Nikolas intrerupand tacerea. Iar el este Vladimir. Barbatul Annei.
-Barbat? am intrebat mirata. Annyss niciodata nu imi spusese ca are iubit, daramite barbat. De fapt nimeni nu mai imi spusese nimic adevarat in ultimile zile.
-Iubit vrea sa zica. l-a corectat Annyss.
-Ohh. Deci Rachelle este femeia ta atunci.Corect? altceva nu mai stiam ce sa spun.
-Da. Cam asa. a spus luand-o de mana.
     "Vrei sa iesim de aici?" M-a intrebat in minte Alexander.
      "Da." i-am raspuns.
Am iesit afara, in gradina. Era un aer curat, cu o usoara mireasma de tei, de la cel din spatele casei. Luna stralucea, era asa perfect. Rupsese un trandafir de langa noi si mi l-a daruit. L-am mirosit, iar eu lovindu-ma in gluma de el, i-am spus in minte:
        "Hei, nu-mi mai rupe florile"
-De ce nu vorbesti cu voce?
-Pentru ca mi-a lipsit. Mi-ai lipsit tu. Cum de ai supravietuit? Chiar eu te-am inmormantat. Pumnalul acela era vrajit. Era mortal.
-Hellen m-a readus la viata.
-Stiam ca pot conta pe ea. i-am spus cu entuziasm.
-Da? De aceea prietena ta, ti-a vrajit prostu' ala de pandantiv si dupa 3 ani te-a readus la umanitate? Ba mai mult, te-a facut sa uiti totul, cu ajutorul lui Damian. De ce?! Pentru ca era cu Damian si facea tot ce ii spunea.
-Daca era cu Damian, de ce te-a mai readus la viata? Damian te uraste de moarte, Alex, si tot ce vrea el e sa se razbune.
-Da. Prostu'... Ea mereu m-a iubit si a crezut ca daca ma aduce iar la viata o voi iubi. S-a dus la Damian, dupa ce am refuzat-o de atatea ori.
Am ramas uimita. Deodata, dupa cateva minute, am spus:
     "Cate nu mai stiu si despre cine?"
Iar el mi-a raspuns:
     "Pai..Annys este vrajitoare, la fel si Marco. Nikolas este licantrop, adica lup, sau mai pe inteles varcolac. Ivette, sigur ti-ai dat seama ca e vampir, la fel ca Ivan. Ella este encantado si sirena. Si Rachelle este necromanta. Ivette are o abilitate care se numeste sinestezie si poate controla mintea, iar Ivan este puternic, are putere sporita. Tu ai pirokinezia, telekinezia si telepatia cu mine."
    "Si Vladimir?"
     "Om."
     "Ce e encantado?
      "Vine din cultura braziliana. Se zice ca este o creatura a apelor care se preschimba in fiinte umane si are abilitatea de a induce oamenilor boli mentale precum nebunia sau chiar moartea."
     "Wow. Si Vladimir stie ce suntem?"
     "Da. Dar tu stii totul despre tine?"
-Nici eu nu mai stiu. am spus cu voce tare. 
-Atunci intreaba-ma.
-Mai ma iubesti?
-Da. Intotdeauna te voi iubi.
-Ce ai facut in tot timpul asta?
-Te-am cautat. In urma cu o luna inainte sa fac tot circu acela cu rapirea falsa a parintilor si tablourile furate, am cautat informatii despre prietenii tai. Am aflat si de o anume Alice, care e vampir.
Altceva nu l-am mai intrebat. Nu mai imi trebuia sa stiu nimic. Prietenii mei erau bine, parintii nostrii la fel, si eu cu Alex eram fericiti impreuna. L-am sarutat apasat, apoi ne-am dus la apartamentul lui. Am petrecut o noapte de vis. Dorul acela era pe jumatate consumat. Dar aveam o viata lunga alaturi de el.
                                          Totul e bine cand se termina cu bine!