3 Dark Side of my Soul

–Haide. Bon. Tu nu te incrunti, asa, degeaba. Ce este?

-Am simtit ceva..Si-a intors privirea spre mine, a scuturat energetic capul si a continuat: Hai in casa si-ti povestesc.

Ne-am zambit reciproc cu priviri de parca eu as fi spus:”Sa nu imi omiti nici un detaliu”, iar ea ar fi zis: “Ok, bine. Iti voi spune tot, numai asteapta un pic sa intram”.Asta era avantajul, unul din ele, ale prieteniei noastre: stiam si ne intelegeam din priviri.

Am servit-o cu un ceai, iar pentru mine am luat o apa. Pun pariu ca deja imi pierdeam si simtul gustului, iar apa deja nu mai avea gust pentru mine. I-am povestit tot ce am facut azi dimineata. Am rugat-o sa inceapa sa imi povesteasca de ce se incruntase cand mi-a atins lantisorul.

A inceput sa imi istoriseasca de familia ei, mai mult din partea feminina, apoi cand a ajuns la istoria ei, mi-a dat un simplu raspuns la intrebare:

-Deci, ca o concluzie, reiese ca sunt vrajitoare. De aceea cand am atins colierul tau, s-a raspandit o energie. Sigur ca a fost asa pentru ca cel care ti l-a dat este…

-Ok, am inteles, Bonnie.

-Si maine…

-Se va termina totul.

-Hei, mi-a venit  idee, Liz. Dormi la mine.

-Ce?! Nu.

-Spune-i mamei tale ca dormi la mine. Crede-ma. Am o idee.

Stiam ca nu insista atat de mult daca intr-adevar nu avea o idee buna. Adica, cine s-ar fi pus in pericol doar pentru o prietena buna? Mda, nu vreau raspuns. Era o intrebare retorica.

-Ce vrei sa faci, Bonnie?

-Mama nu doarme acasa diseara. Este de garda la spital. Daca se va intampla ceva rau, ma voi duce in pod.

-In pod? Serios? In pod!....

-Usa are 5 incuietori. Plus ca incaperea este vrajita.

-Ok. Bine…

Dupa ce a plecat mi-am bagat in geanta o pijama si lucrurile mele necesare, macar pentru aparente. Apoi am sunat-o pe mama si i-am spus ca voi dormi la Bonnie.

   ***

Era seara, iar eu ma simteam tot mai naspa. Incepusem sa am febra. Intr-un moment de idiotenie extrema nu stiu ce dracu' mi-a venit si mi-am pus termometrul. Era ciudat pentru ca eu credeam ca deja eram rece, dar termometrul m-a contrazis cand mi-a aratat aproape 40°C.

Camera lui Bonnie era aranjata chiar pentru o petrecere in pijama cu cea mai buna prietena: perne de diferite culori asezate pe jos, chitara, mp3-urile si setul de karaoke langa ea, laptopul in dreptul pernelor, teancuri de reviste de barfe, moda si vedete langa o gramada de CD cu trupele noastre preferate si DVD-uri cu filme de comedie; floricele in doua boluri gigantice dupa parerea mea, luminite de diferite forme pe pereti care acompania lumina din camera si..baloane? Era o petrecere sau asa ma incuraja ea sa nu imi fie teama de transformarea mea in monstru? Pentru ca ii mergea de minune.

-Cum te simti, Lizzye?

-Tot frisoane.

-Dar arzi ca Iadu’.

-Stiu. Cred ca asa e… normal …sa se intample.

-Dintii?

-Ma dor. Tare.

M-a luat de mana si m-a ajutat sa ma intind in pat, dand la o parte lucrurile dupa jos sa nu ne incurce. Mi-a intins un pahar cu apa, apoi m-a intrebat:

-Cand te-a transformat, cat era ceasul?

-Nu stiu…in jur de 22:30.

-Ok, acum este 21:00.

-Imi va trebui…

-Shh. Nu mai vorbi acum.

Transformarea deja incepea. Inceuse de mult, dar acum aveam cele mai mari dureri in corp. Maxilarul ma omora de durere, mai ales caninii. Capul la fel de tare ma durea, de simteam ca imi va exploda. Aveam frisoane si transpiram mult. Bonnie statea pe langa mine, incurajandu-ma si schimbandu-mi compresele dupa frunte, care sincera sa fiu nu ma ajutau deloc.

Pana si in momentele de durere provocate din cauza lui imi spuneam ca poate imi era mai bine daca el era langa mine in aceste momente. Ma dureau toate, dar mai mult ca nu era aici, langa mine.Plangeam. Plangeam de mi se uscau ochii. Cand a spus ca va fi cum a fost inainte sa apara el in viata mea, nu s-a gandit ca ce mi-a facut avea sa-mi aduca intotdeauna aminte de el. Si intotdeauna este o perioada lunga.

Cum naiba voi mai putea traii printre oameni, daca voi fi o dependenta de ei?

Bonnie imi spunea ca ceasul era deja 22:10. Apoi am adormit. D-adevaratelea.