Supernatural Story of my Life 9

Mergeam de 5 minute. Imi aruncam de fiecare data ochii spre el, dar nici nu se chinuia sa se uite la mine. Eram la o intersectie, apoi a inceput sa ma certe, dar cu o voce joasa, ca de ingrijorare sau … nu as putea explica.
      -Tu chiar iti cauti de fiecare data probleme, nu-i asa?

-Ce?! Nu. Pur si simplu erau acolo. Crezi ca eu vroiam sa se ia de mine? In orice caz..ce cauti tu aici? Ma urmareai cumva? Sau ce?

-Nu, nu te urmaream. Nu ma tin dupa tine sa te salvezi de fiecare data.

-Bine, atunci iti multumesc, poti pleca.

-Nu pana ce nu te duc acasa. Nu vreau sa ai din nou probleme.

-Ce iti pasa tie? Nu te simti responsabil de mine, ok?

-Pana la urma ce tot ai, Kate? Nu vezi ca ti-o cauti?

Pana la urma nici nu stiam de ce naiba ma certa atat. Gata, putea sa plece acasa acum. In timp ce zbieram ca nebuna la el se facuse verde, asa ca grabita am trecut strada…si…din acel moment nu mai stiu nimic.

M-am trezit pe jos, inca ploua, iar Jake cu inca un om se certau. Din cand in cand ma intreba daca sunt constrienta si daca ma doare ceva. Imi spunea de o salvare, ca avea sa vina.

-Ce s-a intamplat? Am intrebat confuza.

-Te simti bine, fetito? Imi pare asa de rau, dar eu nu te-am vazut. Imi pare asa de rau…nu stiu de unde ai aparut, nu te-am vazut. Imi pare rau. Salvarea e pe drum.

-Eu..ma simt bine, d-le.

Am dat sa ma ridic, dar nu puteam din cauza durerii. Atunci mi-am dat seama ca acel om daduse cu masina peste mine. Sigur ca nu m-a vazut cand am aparut. Afara ploua, era intuneric, iar eu ca o nebuna am sarit in fata lui. Fara sa vreau, da, dar m-am grabit. Prin urmare nu era vina soferului. Auzeam in departare salvarea.Totusi am putut sa ma ridic, Jake sprijinindu-ma de el. Ma dureau mana, bazinul si piciorul drept.

-Ma simt bine. Nu a fost vina dumneavoastra, d-le. Mie imi apre rau ca am sarit in fata masini ca o nebuna.

Chiar nu stiu cand salvearea ajunsese, dar deja un doctor venea spre mine.

-Cine este victima? Intreba doctorul.

-Nimeni. Am spus eu repede. Chiar nu vroiam sa ajung la spital.

-Ea este.

M-am uitat urat la Jake si el sfidandu-ma mi spunea ca mai bine faceam ce imi spunea el si doctorul.

-Ma simt bine. Am spus, dar se uitau cu o privire care probabil nici nu ma credeau. Serios, sunt bine.

-Trebui macar sa te consultam. Mi-a spus cu calm doctorul.

-Nu vreau la spital, va rog. Sunt bine.

-Ok, nu te ducem la spital.

-Dar puteti sa o consultati, aici, va rog…daca tot ati venit. In acest timp, Jake se uita cand la mine cand la doctor cu o privire de parca imi spunea in gand: “uite, ca tot ca mine e”.

Muta de nervoasa ce eram, am bolborosit o injuratura cat sa fiu sigura ca ma aude el si m-am dus in spatele dubitei de salvare lasandu-ma la indemana doctorului.

-Bine, haide-ti sa terminam o data cu asta. Vreau sa ma duc acasa. Am spus pe un ton cam nesimtit.

In timp ce ma consulta, ma pipaia sa vada daca ma doare ceva. Bineinteles, ca incapatanata de mine, stiam unde si ce ma doare, dar strangeam din dinti si spuneam ca nu ma doare nimic. Dabea cand mi-a pus mana pe bazin si a apasat un pic, mi-a venit sa urlu de durere, dar nu vroiam sa il satisfac pe Jake si sa ma duca la spital, asa ca doar am zis:

-Da, aici ma doare, un pic doar.

-Atunci, nu ai nimic grav. Te poti duce acasa.

Jake ma conduse pana acasa, la bloc. Bine ca m-au lasat sa plec mai repede.

-Iti poti tine de grija in noaptea asta?

-Da, Jake.

-Si imi pare rau ca am zbierat asa la tine mai devreme, dar chiar nu vroiam ca alea sa iti faca ceva.

-Inteleg.

-Deci…maine pleci?

-Mda…Am o treaba la cabana. Poate vin chiar maine sau poimaine. Sa vad daca…se rezolva repede.

-Trebuie sa fie tare relaxant acolo. Dar ce tot faci acolo?

-Eu…am o slujba acolo.

-Ce faci? Sau ce lucrezi?

-Nu-ti pot spune.

-Bine. Atunci… mai vorbim.

-Ok. Noapte buna.

-Pa.