Cafeneaua se numea “Rubby’s Caffe”. Am comandat fiecare cate un hamburger si cate o cola .Isaya a ales sa se imbrace cu o bluza albastra, asortata cu pantaloni scurti bleu, pantofi roz si accesorii portocalii.
Karina o bluza, ce dadea impresia ca este geaca cu fermoar, jeansi deschisi la culoare, accesorii si o curea argintie.
Augustin era imbracat cu un tricou cu dungi si pe deasupra un plovoras subtire,
iar Jake un tricou alb si o geaca de piele.
Augustin chiar se pricepea sa spuna bancuri, caci Jake radea si el. Eu imi alesesem un tricou rosu, geaca de piele, pantaloni multati pe picior si tenesii mei favoriti.
Dupa ceva timp, am primit un telefon. Era un domn, care presimteam ca e de la cabana.
-Buna seara. Sunteti domnisoara Katerina Gilbert?
-Da, eu sunt. Am spus in timp ce ma ridicam de la masa, pentru a-l auzi mai bine. Apoi am continuat. Cu ce va pot ajuta?
-Ma numesc Gabriel Smith. Am o fiica de 17 ani,Mena o cheama, care este disparuta. Nu mai a venit acasa de o luna. Am fost la politie, dar nu au gasit nici o pista. Va implor, am citit un articol in ziar. Spune-ati ca sunteti medium. Eu niciodata nu am crezut in…chestii din acestea, dar va rog din suflet, sunteti ultima noastra sansa. Mama ei este cu moralul la pamant. Nu mai stim ce sa facem. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastra. Sunteti disponibila?
-Sigur, d-le. Trebuie doar sa imi dati adresa. Eu deocamdata nu sunt in zona aceea, dar pot ajunge maine dimineata. Va ajut cu mare placere. As dori si sa imi pregatiti un lucru personal al ei.
-Nu este nici o problema. Multumesc mult.
Am notat adresa si mi-am dat seama ca era chiar langa 5-6 case departare de casa mea. Nu era departe. Maine dimineata sigur deja eram acolo. Cam asa erau rugamintile oameniilor. Cei mai multi disparuti erau adolescenti de la 12 la 19 ani, dar si persoane mai mari, ajungand pana la 54. Majoritatea oameniilor aveau norocul ca persoanele disparute, sa fie intr-adevar disparute sau rapite, dar imi era greu sa le dau vestea prosta de cei dragi, in caz ca erau morti. M-am intors la masa, cerandu-mi scuze.
-Este totul in regula?
-Da, Augustin.
-Cine a fost? M-a intreaba Katerina.
-De la cabana. Au nevoie de ajutorul meu.
-Ah…bine. Deci? Ce mai facem in seara asta?
-Nu stiu de voi, dar eu iau un taxi sau o iau pe jos pana acasasi.Bine ca stau aproape. Trebui sa fiu acolo maine dimineata.
-Bine. Dar vom mai iesi, da? M-a intrebat Augustin.
-Da. Bineinteles.
Deja incepea sa ploua, iar eu nu mai gaseam taxi liber, asa ca am decis sa merg putin pe jos pana dadeam de unul.
Mirosea tare frumos si imi placea cand ploua. Trebuia sa o iau pe o alee, pentru a ajunge mai repede, dar erau 2-3 fete acolo, pe care nu le cunosteam si pareau fete ale strazii. In acel moment mi-a aparut in fata intamplarea cu Hector. Am decis sa ocolesc, desi ajuneam acasa mai tarziu cu 20 de minute. Am ocolit aleea aceea,dar probabil prea tarziu, pentru ca acele fete deja ma vazusera. Erau in spatele meu. Am marit pasul, mi-am bagat mainile in buzunar pentru a pipai sa vad daca mai aveam spray-ul cu piper la mine si…ghinion. Nu il aveam. Chiar azi. Firar, mai bine il luam. Am inceput sa ma incrunt injurand. Nu imi explic, dar m-am lovit de o tipa, probabil sefa lor. Intr-adevar, era sefa lor pentru ca imediat ce mi-am ridicat ochii..
-Hei, fetelor. Ia uitati ce avem aici.
-E-eu…scuze. Am bolborosit incercand sa ma strecor pe langa ea.
-Nu trebui sa iti ceri scuze. Ce fata draguta ai. Cati ani ai? 15-16?
15? 16? Chiar asa mica paream? Nu i-am raspuns, asa ca iar am incercat sa plec de langa ea, dar celelalte ajunsesera langa ea imediat.
-EllaDee, mi-e imi place foarte rau geaca asta a ei. I sa adresat sefei aratand si pipaind geaca mea.
-Trebui sa plec. Ma grabesc.
-Nu, nu, nu, draguta. Nu pleci asa repede. Da-I geaca fetei mele.
-Uitati, stiiti ce? Nu vreau sa ma cert cu voi, nici nu va cunosc.
Apoi cea de a treia tipa practic m-a ridicat dupa picioare agatandu-se de geaca mea.
-Uite, porumbito. Lasa-ne geaca si te lasam in pace.
-Iubito, iarta-ma ca am intarziat.
Iubito? Asta era vocea lui Jake. Am intors capul spre el, dar prea tarziu caci deja eram stransa la pieptul lui.M-am uitat la el cu mirare si uimire. Pentru un moment ma intrebam daca era intr-adevar el. Si el era.
-Ti-a venit cavalerul, porumbito? A intrebat sefa lor.
-Aveti vreo problema, fetelor? Le-a intrebat ironic Jake, mutandu-se acum in fata mea.
Nu stiu ce privire a facut, dar pun pariu ca s-a incruntat la ele, asa cum facea cand nu ii convenea ceva.
-Noi…nu. Doar o salutam si am intrebat-o daca sta departe..Noi…
-Nu va mai faceti griji. Am venit eu. Sa nu aud ca v-ati mai luat de ea. Ati inteles?
-Da. Au spus toate in cor.
Doamne!! acum o urmareste :))
RăspundețiȘtergere