Mi-am facut o cafea, un mic bagaj cu ce imi era necesar, nu ca nu as fi avut si la cabana ce-mi trebuia, dar intotdeauna faceam asa. Era ora diminetii si se parea ca afara era cat de cat cald. Mi-am ales o bluza foarte subtire, niste pantaloni albi, cercei si o bratara de aceeasi culoare cu bluza, si niste sandale cu toc si o poseta roz in care imi bagasem deja telefonul, castile, cheile si actele.
Mirosul de cafea pe care o facusem il adoram. Ma inveselea intr-ul mod ciudat.
Eram gata de plecare, sa o caut pe fiica d-lui Smith. Astazi vroiam sa merg cu Jaguarul meu Sedan.
Forks era un orasel mic si dragut, nu cu foarte multi locuitori in el, asa ca toti ne cunoasteam intre noi. Sau cel putin ei intre ei, pentru ca eu nu prea dadeam pe acolo, decat daca cineva ma chema. Bineinteles, ca toti ma stiau pe mine.
Pana acolo faceam 2 ore cu masina. Mai m-am invartit prin casa cautand CD-ul meu preferat, facut la “comanda” numai cu melodiile mele preferate.
Pe la ora 9 am plecat de acasa. Am pornit masina, in timp ce dadeam drumul la prima melodie. Se numea “You” cantata de “The Pretty Reckless”. Imi placeau tare mult versurile, ma linisteau. Am incercat sa nu ma mai gandesc la nimic.
Conduceam de aproape 1 ora si masina incepea sa incetineasca. Rahat, trebuia sa o verific de benzina acasa. Cum dracu’ am putut sa uit? Stateam in gandul ca daca nu am mai folosit-o, sigur mai aveam de un drum pana la cabana. Dar acum cand ma uitam la indicator, surpriza nu a fost prea mare. Ramaneam fara benzina. Rahat, rahat, rahat. Numai de asta nu aveam nevoie acum.
In cele din urma dupa inca 5 minute s-a oprit. Si era pustiu. Eram in mijlocul pustietatii. Parca eram pe traseul din Nevada. Am incercat sa sun la interventii de remorcare, sa vina sa ma ia, dar al naibi servici ca nici nu ma lasa sa sun. Imi tot spunea sa revin mai tarziu. Nici nu mai stiam ce sa fac. Am mai stat 5 minute, apoi 10. Fara prea mare tragere de inima am sunat la Augustin.
-Buna, Augustin. Sunt eu, Kate.
-Buna, Rina, ce faci? Am auzit ca deja nu mai esti in oras.
-Mda, asta asa e…
-Deci ai ajuns?
-Nu..
M-a intrebat ce s-a intamplat si am inceput sa ii explic ca eu ca o aiurita am uitat sa verific benzina si ca nu aveam de rezerva. I-am mai spus de cei la care am incercat sa sun, cei care se ocupau cu asta, dar ca nu imi raspundea nimeni. Apoi el mi-a spus ca il v-a trimite pe Jake sa ma ajute sa ajung si pe urma se intorcea in oras.
-Tu nu poti sa vii? Am intrebat cu o voce usor enervata.
-Oricat de mult as vrea, chiar nu pot. Tata m-a chemat la el…de fapt, sunt la el deja. Sunt in Florida. Trebui sa ma invete cate ceva..de niste…afaceri. De aceea ti l-am oferit pe Jake.
-Off…
-Haide, Katerina, nu te mananca. Te va ajuta.
Intr-un final am acceptat sa vina Jake. Augustin a spus ca il va suna si ca imi va da un sms cand va afla raspunsul lui Jake. Dupa alte 3 minute, am primit mesaj de la augustin in care spunea:
“Fii fara grija. Deja a plecat spre tine. Asteapta-l.”
Mda..de parca as putea sa plec undeva in afara de…nicaieri. Eram blocata acolo. In timp ce asteptam ma gandeam ce sa fac sa nu ma plictisesc si sa ma “distrez” cu ce aveam. Am luat castile de la telefon si am inceput sa caut melodii pe care sa le ascult. Pe telefon aveam aceleasi melodii ca pe CD, numai ca nu in ordinea aia. Intr-un final am lasat melodia de la “Miss A- Good grl, bad girl” urmata de “Breathe” tot de la aceeasi trupa(coreana/japoneza).
30 de minute mai tarziu cineva m-a batut pe umar. M-am speriat, bineinteles. Se uita la mine cu un zambet pe care nu il mai vazusem pana acum, unul fermecator. Se bucura ca m-a speriat. Ochii lui straluceau in mod placut in razele de soare. Cateva suvite ii atarnau pe frunte, facandu-l sa arate ca un zeu. Era perfect…sau..ce tot zic eu aici? Era nesuferitul de Jake, care ma certa intr-una.
-Se pare ca ghinionul te urmareste.
-Mda..
-Hai sa vedem ce are. Mi-a spus, aratand spre masina.
-Ce are? Deja stiu ce are, Jake. Stiu ca e vina mea, dar am uitat …sa pun benzina.
Doar atat i-am spus, cu un zambet inocent pe chip, dar care mi-a disparut cand iar mi-a dat o replica, gen “pentru asta am venit aici? Pentru ca esti o aiurita si nu ai pus benzina?”. Da, era vina mea, dar nu a mai spus nimic si nu mai m-a certat ca in seara precedenta. Doar mi-a luat bagajele in masina lui si i-am spus ca nu are nimic daca lasam masina aici. Din pacate, nici el nu avea benzina de rezerva la el.
Restul drumului a fost, foarte, foarte tacut. Imediat cum am inrat in Forks, erau deja nori negrii pe cer. Forks se pare ca e vestit pentru proasta vreme de aici. Se pare ca urma o ploaie. M-a condus in casa, ajutandu-ma cu bagajele si imediat ce a intrat…pur si simplu a inceput sa ploua. Si nu vorbesc doar de o ploaie usoara de august, ci o ploaie ca o furtuna. Practic afara era vijelie.
-O,Doamne.
-O, Doamne ce? M-a intrebat el surprins.
-Tu nu vezi ce e afara?
S-a uitat pe fereastra si s-a incruntat.
-Hei, am inceput sa vorbesc….poti sa ramai aici peste noapte. Am o camera libera, asa ca poti s-o iei. Am si niste haine de schimb. Am aratat spre el.
Era ud. Apucase sa il ploua cand imi aducea geanta uitata pe bancheta din spate.
-Ar fi ciudat sa te intreb de ce ai schimburi de baiat?
-A, asta. Pai..e o poveste lunga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu