Supernatural Story of my Life 15

Lectura placuta...la un volum incet de muzica: http://www.youtube.com/watch?v=cQuR3OOr6Y8

Ma dureau oasele. Am deschis ochii incet cu o plasa de ceata pe ei. Am bajbait cu mana si am realizat ca eram intinsa intr-un pat cu cearceafuri albe. Pe mine era un halat alb. In stanga era un dulapior cu o sticla de apa si un pahar cu pai si doua cutii cu medicamentre.Eram intr-un salon de spital.   

 In acest timp o silueta feminina isi facuse aparitia.

-Vad ca te-ai trezit deja. Shh…sa nu il trezesti pe prietenul tau. St acolo de 2 zile jumate…o singura data a fost plecat, aseara, pentru a-si face baie.

Ce naiba zicea proasta asta? Doua zile? Prieten? Mi-am rasucit capul in dreapta mea, pe fotoliu vazandu-l pe Jake?! Ce cauta el aici? Cand ajunsesem aici eu? Ce naiba se petrecea?

-Ma scuzati…am rostit cu vocea mai inceata decat credeam ca v-a fi, mi-am dres glasul cat am putut apoi iar am vorbit….ce s-a intamplat cu mine?

-Nu iti aduci aminte? Iubitul tau te-a gasit in stare de inconstienta, plina de sange lovita in spatele unui club parca..

-Lovita? De cine?

-De motocicleta. Ai fracturi cam grave, draguto. Bazinul tau e dizlocat un pic si trebui sa stai in repaus, la fel si piciorul stang si mana ta stanga care are un os rupt. Ti-am spus…esti foarte norocoasa ca ai un iubit ca el.

-C-ce? Iubit…? El v-a spus asta?

-Oh, nu, draguto. Se vede cu ochiul liber. Si el mi-a negat asta, dar eu vad foarte bine prin oameni.

Wow..serios? Adica e ca si cum oamenii ar fi invizibili?  Am zambit la acest gand, dar nu i-am spus nimic. Am lasat-o sa mai bolboroseasca ce vroia pe acolo, eu doar aproband cand era cazul.

Tot ce imi adusesem aminte erau acele 2 faruri. Dar a spus ca era motocicleta.

-Nu va suparati…am fost lovita de motocicleta? Eu am vazut doua faruri..i-am spus intorcand-o din drum.

-La cat de drogata si beata erai, papusa, sigur ca ai vazut doua.

-Drogata?

-Si otravita. Sincera sa fiu, cineva ti-a pus ceva in bautura aceea pe care ai avut-o tu. Au fost exact dozele care sa te ameteasca si sa nu te faca sa mori din pricina asta. A fost o doza asa mica, incat o singura picatura de otrava daca mai punea, erai la morga. Doar atat mi-a spus, plecand apoi pe usa, facandu-se nevazuta sigur prin multimea de pe hol.

Mai am aruncat o privire spre Jake. Doamne, cat de bine imi era sa il stiu aici. Chipul acela, parul brunet ce ii atarna pe frunte, conturul buzelor sale atat de senzuale…imi era asa dor de el. Imi era asa tare dor de el cand era langa mine si eu nu stiam ca pe el il iu…

-Hei, frumoaso, pot sa intru? M-a intrerupt Augustin. Era trist, se vedea. Si-a plimbat privirea peste patul meu, mi-a cautat privirea, apoi s-a uitat si la Jake. Stii? Sta acolo de aproape 3 zile si asteapta sa te trezesti, dar nu ti-o v-a spune.

-De ce?

-Pentru ca tu trebui sa aflii. Asa e el. Asa sunt ei. Asa e…destinul…sa fie, sa nu fie…

-Imi pare tare rau pentru noaptea…

-Oh, aia! Se plimba prin salon, atingand si plimband fals degetele pe masuta de langa pat. Am si uitat, stai linistita. A fost ceva de moment. Totul.

-Ok. Ma simteam atat de usurata…

-Si cum te simti?

-Adevar sau minciuna?

-Minciuna.

-Perfect, mai bine de  atatea nu se putea. As putea sa escaladez Everestul, stii? O da, ce chef am sa dansez. Hei baieti, unde e muzica? Am spus spre tavan cu un entuziasm fals. Ma simt naspa, aiurea, praf. Sunt asa de obosita si ma dor toate.

-Cine crezi ca ti-a copt-o?

-Copt-o?! Nu inteleg.

-Hai, Katty, cineva ti-a facut-o. Cu cine ai fost in club…se poate sa fi pus si pe ala cu motocicleta…sunt sigur la fel ca si..apoi facu o pauza si a intrebat….ce crezi? Pe cine banuiesti?

-O fata. Am spus fara retinere. Vroiam sa ii spun numele, dar cand am  deschis buzele pentru a-I rosti numele, un deget era apasat pe buzele mele. I-am cautat privirea, apoi mi-a spus:

-Nu stim ce putere detine, daca e ca mine? Ar putea auzi tot.

-Jake, ce tot spui aco…

-Iti explic eu mai tarziu. Ma bucur ca te-ai trezit.

Imi zambea. Imi zambea. Si ii zambeam. In sfarsit ii vedeam ochii. Ce ochi frumosi…calzi, plini de dragoste si….iubire…le simtisem lipsa asa de mult timp...toata viata...

I-am cautat mana neindemanatica si dandu-si seama ce vroiam sa fac, mi-a luat-o el si mi-a pus-o in stransoarea mainilor lui ferme cu atata delicatete ... Am strans un pic din dinti cand mi-a atins branula si a bolborosit o injuratura amestecata cu o scuza.

Augustin se intorsese, apoi a rostit:

-Eu plec. Trebui sa ma duc cu tata undeva, m-a sunat mai devreme. Aveti grija. Si a facut semn spre usa.

-Cine mai e afara? Am intrebat, gandindu-ma la Karina si Isaya.

-Amy si Karina.

-De Isaya nu stiti nimic?

-Nu.

-Nu. Au raspuns amandoi odata.

Augustin plecase. Acum eram doar eu si cu Jake. Mai m-a intrebat o data cum ma simt, i-am facut semn sa stea pe pat, eu dandu-ma mai in stanga.

-De ce nu mi-ai spus ca eu eram perechea? Am izbugnit cu voce tare, negandind.

-Pentru ca tu trebuia sa iti dai seama. Este un fel de lege a noastra…

-O dau dracu de lege. Stateam langa tine si aveam un gol in suflet, nici prin cap nevenidu-mi sa cred ca vom fi…asa…

A dat sa rada, dar ceva l-a oprit. Era ingandurat.

-Ce s-a intamplat, Jake? Ce este in neregula?

-Toata treba asta, cu tine.

-Adica? Nu trebuia sa imi dau seama acum?

-Ah, nu asta. Accidentul, drogarea cu otravirea ta, iesirea la club in seara aia…

-Apropo, dar tu de unde stiai ca sunt acolo??

-Aa…pai..eu…stii…eu eram …prin zona…si…

-Ma urmareai?

-As mintii sa spun ca nu.

-De ce?

-Pentru ca se intamplase si cu Augustin cu 2 zile inainte si erai…cu moralul la pamant si am vrut sa te stiu in siguranta, dar am ajuns prea tarziu…erai deja acolo…in balta aia de sange…nu clipeai, nu spuneai nimic, erai tacuta acolo, nici macar nu gemeai de durere…pentru un moment am crezut….ca…dar am reusit sa iti aud slabile batai ale inimii....si cand am ajuns la spital doctorii au spus ca ai suferit si un soc in timpul impactului, ca esti lovita si la cap si exista riscul sa iti pierzi…mintile sau memoria…apoi mi-a fost tare frica…dupa 2 zile de coma…au spus ca poate vei sta mai mult…luni, saptamani…

-Hei..sunt aici. Nu am nimic, decat niste oase rupte care se vor reface ele in timp. Cu capu’ nu am nimic, din cate simt sau stiu. Stiu cine esti si stiu ca vei fi langa mine, iar eu de asta am nevoie acum. Si de un pahar cu apa, daca esti amabil.

I-a luat cateva minute sa realizeze ca ii cerusem un pahar de apa, ori nu se indura sa imi lase mana jos din a lui.

-Poftim.

-Mersi. Apoi azvarlind paiul, i-am spus: Nu am eu nevoie de asa ceva. Nu sunt paralizata. Cred. Apoi ne-am uitat ingrijorati unul spre celalalt.


Si o alta mica melodie, ca tot am dat-o in roma(n)ti(n)sm:
http://www.youtube.com/watch?v=mt8jifKlbTc