Era in padure. De fapt mergea, dar cocosat, cu capul in jos, tinandu-se de burta si vomand. Oare ce avea? Stiam drumul pe care mergea asa ca mi-am luat din zbor hanoracul meu si m-am dus dupa el.
Am alergat vreo 2 minute, luand in picioare toate crengutele si impiedicandu-ma de toate pietrele mai mari. Aerul rece ma lovea peste fata, amortindu-mi-o. Intr-un final l-am ajuns din urma, strigandu-l. Cand mi-a auzit vocea s-a intors pur si simplu spre mine, spunandu-mi sa plec.
-Nu plec, Jake. Ce ai?
-Nu intelegi. Pleaca.
-Nu plec.
L-am urmat si ne-am oprit intr-o poienita fara copaci, care avea un loc liber cam pentru 3 corturi si un foc de tabara.
Avea pe tot corpul spasme si voma intr-una.
-Ce simti, Jake?
-Te-ai imbatat vreodata si ai ametit?
-Mda. Am spus razand. De ce?
-Pentru ca asa ma simt. Ma doare.
-Dar ce ti se intampla?
-Daca iti e frica poti pleca oricand. Ma descurc eu.
In timpul asta statea pe vine cu capul in jos, iar eu alaturi de el. Tricoul si-l aruncase pe drum, la fel ca si pantalonii. Era in boxeri, deci vedeam clar trupul din fata mea bine facut. Acum intelegeam ca toata mancarea pe care o infuleca se aseza perfect pe corpul lui. Mi-a cautat privirea, simtindu-ma jenata ca m-a prins holbandu-ma la pieptul lui. M-am uitat la el, ochii ii erau foarte deschisi la culoare, spre galben. Barba ii incepuse sa creasca, dar si parul dupa corp. Asta am remarcat pentru ca ii mangaiam spatele, incercand sa il fac sa se simta mai bine. Era aspru la atingere, iar unghiile incepeau sa ii creasca.
-O sa treaca,Jake, o sa treaca….
-Stiu, dar nu mai plange…
Chiar nu imi dadusem seama cand incepusem sa plang sau din ce cauza.
Spasmele si contractiile muschiilor au fost prezente timp de 2 ore. Chiar ma rugam sa se termine. Stiam ca il doare. Cateodata se auzeau si oasele parca rupandu-se. In bezna noptii doar luna lumina luminisul in care eram.
Incepeau sa ii treaca.
-Hai ca trec si nici nu mai vomiti.
-D-da. I-imi pare…rau…ca a trebuit sa. .vezi astea. A spus prin gafaieli.
-Nu-i nimic. Doar stai intins un pic
S-a intins pe iarba, apoi probabil a adormit dus, pentru ca incercam sa il trezesc, dar nici nu se sinchisea sa se miste, asa ca m-am asezat in fund langa el.
Mi-am invartit privirea in jur, gandindu-ma la tot ce se intamplase. Atunci am vazut silueta asta in copac. Era o fata. Sanzurata. In copac.
-O Dumnezeule! Doar atat mi-am exclamat ducand mana la gura inabusindu-mi un tipat ascutit. Lacrimile isi faceau iar loc, de data aceasta din cauza socului si groazei. Apoi imaginea a disparut.
Pur si simplu, fata nu mai era acolo. Am incercat sa ma gandesc la altceva, asa ca m-am intins langa Jake. Am incercat sa il acopar cu tricoul si pantalonii, sa nu ii fie frig si m-am ghemuit langa el. Istinctiv probabil, mi-a cautat mana. Stateam cu spatele la el. Cand mi-a gasit mana, mi-a prinso-o si m-a tras langa el. Am ramas acolo, gandindu-ma ca poate ii e frig si are nevoie de un alt corp cald langa el. Am incercat sa adorm si incet am inceput sa fredonez “Satellite Heart”. Am adormit.
Nu stiu cat am ramas acolo, dar intr-un final m-am trezit. Jake statea in fund si se uita la mine. Am deschis ochii incet si mi-a zambind.
S-a uitat indiferent prin jur si a intrebat:
-Mai vrei sa stam aici sau mergem acasa?
-Mergem.
Era imbracat acum. M-a ajutat sa ma ridic si am inceput sa il urmez.Dupa cateva minute mi-am luat inima-n dinti si am intrebat:
-Hmm…in ce incercai sa te preschimbi azi noapte?
-Lup.
M-am uitat la el cu o privire de neincredere. Ce naiba?! Dar..daca stau bine sa ma gandesc.. ce naiba avea aseara? Era logic.
-E prima data?
-Nu. Adica da. De fapt nu total.
-M-ai pierdut. Fa-ma sa inteleg. Da sau nu?
-Da, de 2 ori, dar ma chinuie asa. Si e si mai dureros. Data viitoare va fi totala.
-Adica vei fi lup?
-Da.
Dupa cateva minute de liniste am intrebat altceva:
-Are legatura cu luna plina?
-Nu stiu. Datile trecute nu era luna, asa ca nu cred. De ce?
-Aseara a fost luna plina.
Ajunsi acasa ne-am facut cate un dus si ne-am schimbat. Aveam numai frunze uscate si crengute in cap. Iesiseam din baie cand l-am auzit pe Jake batand la usa. Mi-am luat un halat bleu pufos si am lasat parul ud pe spate.
-Scuze ca deranjez, sunt eu, pot sa intru?
-Da.
-E Augustin la telefon. Vrea sa vorbeasca si cu tine.
Cand a intrat statea ca stalpul si se uita la mine. I-am luat telefonul din mana si din partea cealalta s-a auzit vocea lui Augustin.
-Hei, ce mai face glumetul nostru?
-Bine. Mediumul nostru ce mai face?
Ce? Ii spusese? Jake s-a intors spre mine si m-am incruntat, apoi el a mimat pe buze un scuze jenat.
-Fac bine, mersi. I-am raspuns pe un ton indiferent.
-Cred ca nu trebuia sa te intreb.
-De ce?
-Pentru ca mi-a zis ca nu trebui sa iti zic momentan ca stiu de tine.
-Momentan? Eh, acum ce mai conteaza?
-O sa iti zica el…e mai complicat.
-Cum e in Florida? Am spus incercand sa schimb subiectul.
-E bine, mai stau vreo zi sau doua. Apropo, au intrebat Isaya si Karina de tine.
-Sunt cu tine?
-Nuu. Am vorbit cu ele la telefon.
-Mda..pe mine nu m-au sunat, dar nici nu am avut timp sa vorbesc.
-Mi-a povestit Jake.
Am mai sovait un pic la telefon, apoi Jake s-a dus jos in bucatarie si eu am ramas sa ma imbrac. Era vreo 7 ceasul. Am coborat jos si l-am sunat pe dl. Smith.
-Pot venii la dvs azi? Cam peste o ora e bine?
-Da.
Dupa ce am inchis m-am dus la bucatarie. Jake pregatise ochiuri cu bacon si mini sandwichi-uri cu branza.
-Ce e cu micu asta dejun copios? Mmm si ce bine miroase cafeaua…
-Macar atat sa fac daca ai pierdut noaptea cu mine in padure.
-Mda, se poate spune si asa. Am zis intr-un mod ciudat, venindu-mi sa rad.
Mi-a zambit, dar nu mai spunea nimic, asa ca iar am spart “gheata”.
-Augustin stie?
-Mda.
-A spus ca imi vei explica ceva azi. La ce se referea?
-Cine?
-Augustin.
-Ah..asta. Uite, vezi tu…el e vrajitor, iar eu lup, asa ca atunci cand te-am cunoscut, parca am stiut amandoi ca e ceva …facu o pauza si i-am lat-o inainte.
-In neregula..
-Cum vrei sa zici. Cu tine. Am simtit ca esti…speciala.
M-am uitat pe sub ochi la el si am zambit. El statea cu capu-n farfurie de jur ca mai avea un pic si se lipea cu fata de ea.
-Speciala…am repetat ganditoare.
-Mda. O sa ne reunim cand vom fi in oras si vom discuta mai multe.
-Ok. Acum, daca te rog ceva….adica stiu ca nu suntem cei mai buni prieteni si ca nu prea ma suporti si poate ma crezi vreo nesuferita, dar acum ca trebuit sa ma suporti sper sa nu te sup….
-Hai zi ce este.
-Pai…ma insotesti la dl Smith?
-De ce?
-Nu stiu…
-Bine.
Pe la 7 jumate am plecat. Eram pe la jumatea drumului cand am auzit vocea lui, asa ca mi-am dat castile jos din urechi.
-Ai zis ceva? L-am intrebat.
-Da.
-Ce?
-Nu este adevarat ce ai zis in bucatarie. Ca nu te suport. Nu mi esti deloc nesuferita si te suport.
M-am uitat la el si am inceput sa rad cam isteric. Apoi a ras si el. Drumul a fost scurt. P.S.: Melodia se numeste "Satellite Heart" si este cantata de Anya Marina.
http://www.youtube.com/watch?v=uiC943A81PA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu