Plictisita, m-am uitat in jur. In spatele lui Jake statea
cineva. Am stat sa ma uit indelung la ea, apoi a vorbit.
-Ce spui?! Am intrebat nestiind ca am rostit gandul cu voce
tare. Super, acum gandesc si cu voce tare.
Nu am inteles ce spunea. Era o fata de vreo 13-14 ani,
micuta de statura, par lung blond, buze mici, ochi rotunzi de papusa de o
culoare albastru-cer si imbracata simplu. Stiam ca era o stafie, pentru ca in acel
moment Jake a intors privirea catre ea, apoi s-a intors spre mine cu o privire
de nedumerire de parca imi spunea cat de nebuna par. Era nedumerit ca nu
vazuze ce am vazut si eu. Am tras o privire fulger cate el, apoi am spus:
-Eu trebui sa plec. Mai vorbim.
-Esti bine? m-a intrebat ingijorat Augustin.
-Da, sunt bine. Numai ca nu mai am dispozitia necesara sa
stau aici. Scuze.
-Nu face nimic. Vrei sa te duca unul din noi acasa? Ai
cam baut si nu poti conduce in starea asta.
Avea dreptate. Intr-adevar bausem mult mai mult ca de
obicei, dar intr-un final am raspuns:
-Nu. Voi lua un taxi pana acasa.
Mi-am luat la revedere, apoi m-am dus sa caut un taxi.
Ajunsa acasa am dat drumul la apa fierbinte in cada.
Fantoma fetei nu mai imi aparuse. Karina pun pariu ca si-a dat seama pentru ca
ea stia adevarul, Isaya insa nu. Restul serii m-am relaxat in casa de pe plaja.
**********
Au trecut 6 zile, iar fantoma fetei nu si-a mai facut
aparitia. Azi vroiam sa stau acasa si sa ma bucur de o zi libera. Ce era atat
de bine la munca mea, era ca eu decideam cand imi puteam lua liber sau cand
vroiam sa lucrez, sau pana cand, sau pana la ce ora. Ma rog…cred ca ati prins
ideea.



Nu mai trecusem de mult in oras, la apartament. Asa ca am
luat cheile de la masina si am pornit spre oras. De data aceasta mi-am luat
masina pe care mi-am luat-o cand implinisem 16 ani: un Kowigsseg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu