1 septembrie 2011

Supernatural Story of my Life 3

Practic am ramas fara cuvinte. Cam ursuz baiatul. Un club nu era un loc pentru el. Nu daca era in starea asta asa proasta, sau pur si simplu nu era sau nu se simtea in mediul lui.In cursul a 2 ore fetele au vorbit cu Augustin in timp ce eu stateam bosumflata. Nici nu stiam de ce. Replica tipului care statea in fata mea imi luase tot cheful.
Plictisita, m-am uitat in jur. In spatele lui Jake statea cineva. Am stat sa ma uit indelung la ea, apoi a vorbit.
-Ce spui?! Am intrebat nestiind ca am rostit gandul cu voce tare. Super, acum gandesc si cu voce tare.
Nu am inteles ce spunea. Era o fata de vreo 13-14 ani, micuta de statura, par lung blond, buze mici, ochi rotunzi de papusa de o culoare albastru-cer si imbracata simplu. Stiam ca era o stafie, pentru ca in acel moment Jake a intors privirea catre ea, apoi s-a intors spre mine cu o privire de nedumerire de parca imi spunea cat de nebuna par. Era nedumerit ca nu vazuze ce am vazut si eu. Am tras o privire fulger cate el, apoi am spus:
-Eu trebui sa plec. Mai vorbim.
-Esti bine? m-a intrebat ingijorat Augustin.
-Da, sunt bine. Numai ca nu mai am dispozitia necesara sa stau aici. Scuze.
-Nu face nimic. Vrei sa te duca unul din noi acasa? Ai cam baut si nu poti conduce in starea asta.
Avea dreptate. Intr-adevar bausem mult mai mult ca de obicei, dar intr-un final am raspuns:
-Nu. Voi lua un taxi pana acasa.
Mi-am luat la revedere, apoi m-am dus sa caut un taxi.
Ajunsa acasa am dat drumul la apa fierbinte in cada. Fantoma fetei nu mai imi aparuse. Karina pun pariu ca si-a dat seama pentru ca ea stia adevarul, Isaya insa nu. Restul serii m-am relaxat in casa de pe plaja.
                                  **********
Au trecut 6 zile, iar fantoma fetei nu si-a mai facut aparitia. Azi vroiam sa stau acasa si sa ma bucur de o zi libera. Ce era atat de bine la munca mea, era ca eu decideam cand imi puteam lua liber sau cand vroiam sa lucrez, sau pana cand, sau pana la ce ora. Ma rog…cred ca ati prins ideea.


Nu mai trecusem de mult in oras, la apartament. Asa ca am luat cheile de la masina si am pornit spre oras. De data aceasta mi-am luat masina pe care mi-am luat-o cand implinisem 16 ani: un Kowigsseg.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu