Intr-un final am urcat pe scena si am cerut 4 melodii destul de cunoscute, de genuri diferite, care imi placeau foarte mult.
Prima melodie se numea “My Medicine” cantata de The Pretty Reckless. Cum am inceput sa cant, Jake, Augustin, Karina si Isaya au ramas cu gura cascata de uimire. Nimeni nu stia ca stiam sa cant. Nici macar buna mea prietena la care ma destainuiam mai mereu, Karina. Urmatoara melodie a fost “Super Bass” de Nicki Minaj, a treia “Sexy Silk” de Jessie J, iar ultima, a patra, “Need You Now” interpretata de Lady Antebellum. Cum in melodie era si o voce de barbat, cand traia Hector o cantam impreuna, el fiind cantaret, dar acum ma acompania un baiat din formatia clubului.
Am urcat la masa noastra. Nmeni nu putea sa spuna nimic. Stateau si se holbau la mine, pana cand Kary a izbugnit:
-Esti
nebuna?! Stii sa canti? Si eu nu stiu? De ce nu mi-ai spus? Doamne, ai fost
uimitoare acolo. .Cum ai cantat? Nu se face karaoke, cum de te-au lasat? Sigur,
gata. Mi-a picat fisa, De aceea ai fost ocupata zilele acestea, asa-i? Daia nu
prea vorbeai cu mine cand te sunam si imi spuneai povesti cum ca ai fi ocupata
sau la cabana. ..Bineinteles, alta solutie nu vad, decat ca te-ai angajat aici…
In
timp ce ea tot trancanea de una singura, mi-am ridicat ochii la Augustin. Imi
zambea si parca jur ca am vazut un mic zambet retinut si la Jake.
-Stop!
Daca nu taci, nu iti mai zic nimic. Nu, nu m-am angajat. Doar am pierdut un
pariu cu Danny, asa ca m-a pus sa cant.
-Aha.
Bine.
Apoi
am continuat:
-Acum
, daca nu va suparati as vrea sa plec. Sunt obosita si nu mai vreau sa stau.
Au
inteles, asa ca nu am reusit sa plec usor. Dar nu m-am dus acasa. Uneori, cand
nu aveam ce face in club, sau ma plictiseam, sau pur si simplu nu mai aveam
chef de acel sunet al muzici, ma urcam sus pe acoperis. Era liniste acolo si
imi placea tare mult. Inainte sa plec de tot, mi-am cumparat o cola de la bar.
-Buna,
draga camarada.
-H-Hector!!
M-ai speriat. Am bolborosit.
-Da,
eu sunt…Scuze.
-Ah,
nu-I nimic. M-am cam obisnuit…cu…tine…adica…eu…vreau sa zic..
-Stafia.
Inca nu te-ai obisnuit sa imi vezi fantoma.
-De
fapt…mda, cam asa ceva.
Era
seara, vreo 10. Mersesem pana la un fast-food din apropiere, apoi ne-am plimbat
in parc. Se intampla acum 2 ani. Niste golani se luau de mine, Hector a intervenit
si luandu-mi apararea, a fost injunghiat. Din pacate a fost o injunghiere
letala pentru el. De 2 ani imi tot spun ca este vina mea, din vina mea este
mort. Dar, refuzaze sa treaca Dincolo.
Dupa
cateva minute de vorbarie neimportanta, a spus:
-Te-am
vazut cantand. Nu stii cat ma bucur ca ai reusit sa treci peste…
-Mda,
si eu m-am simtit bine. Nu am zis ca am trecut peste. Inca ma doare, Hector, Ca
nu mai esti. Doar alaturi de tine cantam, stii foarte bine asta. Nu imi va fi
usor sa deschid iar gura si sa pot canta prea usor. Am doar nevoie de timp.
-Pentru
ce ai nevoie de timp?
Am
simtit ca impietresc in acel loc. Era Jake. Si ma prinsese vorbind singura. Ce
penibil, tipic mie. De ce dracu’ nu pot fi mai precauta? Puteam sa ma
concentrez mai mult si sa aud cand se apropie.
-Eu…
pai…am nevoie..de timp…sa imi pun in ordine niste ganduri. Am spus, cuvintele
venind mai usor.
-Vorbeai
singura? Te-am auzit…
-Nu,
nu vorbeam cu nimeni, Jake. De fapt, poate. Cu mine. In orice caz, tu ce cauti
aici? Asta e doar refugiul meu.
-Am
venit sa iau o gura de aer. Te deranjeaza daca am impartii refugiul asta?
-Nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu